Progresele sunt enorme. Desigur, pentru o discutia nuantata, nu putem vorbi de „femeia romana”, caci intre sat si oras, de pilda, diferentele sunt inca foarte mari, in primul rand de mentalitate si de conditii de viata ale femeilor. Dar libertatea de a gandi, a te exprima si calatori cred ca transforma in bine lucrurile.
Descrii cu multa acuratete societatea, in diferite momente ale istoriei. Cum ti-o imaginezi (cu mintea scriitorului si a sociologului) peste zece ani?
Destinul societatii romanesti este strans legat de cel al Uniunii Europene. Chiar daca moravurile sau clasa politica ar fi tentate de cai laturalnice, suntem „condamnati” la democratie si oarecare prosperitate. Asadar, peste zece ani cred ca actuala criza va fi cel mult o amintire, societatea va fi mai deschisa, va creste numarul femeilor din politica, tot mai multi romani isi vor permite concedii in strainatate si, din pacate, tot mai putini vor citi poezie sau literatura in general.
Personajul din „Cum sa uiti o femeie” e atras de misticism, un subiect relativ evitat in literatura actuala. Esti de parere, ca Malraux, ca „secolul XXI va fi religios sau nu va fi deloc”?
Framantarile religioase reprezinta un subiect greu de gestionat. Anii de comunsim, de ateism fortat si de cenzurare a literaturii au facut ca subiectul aproape sa dispara din literatura romana, la fel ca si temele erotice. Dupa 90, erotismul si-a revenit primul, ajutat de context, iar acum, cu greu, isi fac loc si subiectele religioase.
Andi, personajul meu, nu e un mistic, ci doar e cuprins de temeri si framantari legate de existenta lui Dumnezeu, lucruri care, in anumite momente, ni se intampla multora dintre noi, chiar daca nu suntem dusi de prea multe ori la biserica. Nu stiu daca Malraux are dreptate, dar cred ca in secolul XXI se va discuta mai mult despre limitele ratiunii (limitele, nu falimentul!), despre intuitie, creativitate, extrasenzorial… Daca vreti, secolul XXI va fi mai feminin.
Cum ai ajuns scriitor? Traiesti din scris sau mai faci si altceva?
M-am pomenit scriind literatura de mic, asa ca nu as putea identifica un moment X in care am simtit ca de-acum sunt scriitor. Nu traiesc doar din scris, ci predau sociologie la Universitatea „Al.I.Cuza” din Iasi. Din condei, deocamdata, nu as reusi decat sa supravietuiesc.
Te rog sa-ti pui singur o intrebare care ti se pare semnificativa si sa ne dai un raspuns.
„Poate fi uitata o femeie?” Raspuns: nu, dar ne putem amagi ca am uitat-o.