Neculai Stanciu este personal stylist / shopper, creator de conținut și studiază în cadrul Institutului de modă Marangoni din Milano. Neculai are o viață încărcată, cu program intens zi de zi, iar datorită agendei de lucru pline a învățat să fie foarte disciplinat. Se trezește foarte devreme, dar pare că nu obosește niciodată. E ambițios și… trage tare! Meseria de personal stylist și shopper nu este foarte cunoscută în România, de aceea mi-am dorit să mă lămuresc ce presupune și cum putem inspira alți tineri să își urmeze acest vis. În plus, primește foarte multe mesaje pe platformele sale de social media de la tineri care au diverse probleme și nu au cui să se adreseze, așa că am abordat și acest topic.
Care este cel mai plăcut aspect al muncii tale? Dar cel mai… neplăcut?
Fac ceea ce îmi place. Și poate din acest motiv totul e plăcut în meseria mea. Chiar și când merg prin magazine să fac shopping pentru clienții mei și plec cu mâinile pline de pungi cu haine (râde). Pentru că știu că după, tot cu aceleași mâini voi realiza cele mai cool și inspiraționale propuneri de ținute.
Enumeră trei atuuri pe care e necesar să le aiba un personal shopper. La polul opus – ce ar fi de neacceptat?
Pasionat, implicat și serios. Să-și ia meseria în serios. Da! Cred ca e cel mai important. Nu e doar despre creativitate. Clar fără talent și studii nu poți să faci meseria asta, dar îmi primul rând să fii un om pe care se pot baza real clienții tăi atunci când îți cer ajutorul pe partea de styling. De neeacceptat în meseria este fix polul opus la ceea ce am spus.
Adela Popescu, mesaj de susținere pentru Irina Fodor, după zvonurile apărute în presă
Descrie un moment-cheie din cariera ta de până acum.
În meseria de personal shopper m-a ajutat clar înscrierea mea la Marangoni și întâlnirea cu Chiara Ferragni și Olivier Rousteing – directorul de creație de la Balmain, ambii mi-au deschis noi drumuri. În meseria de creator de conținut cred că seriozitatea mea cu care am tratat fiecare campanie, dar la un moment dat, într-o anumită măsură a contat și apariția mea din revista Vogue Italia în 2019.
Uneori, pe platformele noastre de socializare ajung doar momentele fericite. Ne ferim să ne arătăm vulnerabilitățile. Cât la sută este glamour și cât este sudoare în munca ta?
Aici sunt păreri diferite. Eu unul sunt destul de ușor de citit. Nu mă complic să fiu altcineva pe Stories și altcineva în viața reală. Dar da, încerc așa cum pot să aduc în fața urmăritorilor mei exemple pozitive. La mine e muncă multă și pasiune. Cei care mă urmăresc știu asta. Contul meu e de inspirație. Oamenii mă urmăresc cu un motiv. Nu interesează pe nimeni dacă eu am avut o zi bună sau proastă. Oamenii vor conținutul cu care i-am obișnuit, nu să mă vadă plângându-mă pe Stories că nu știu ce stare am eu în ziua respectivă. Rareori abordez alte subiecte decât cele cu care i-am obișnuit pe urmăritorii mei. Fac asta doar dacă e relevant și îi poate ajuta într-un fel.
6 tratamente faciale de primăvară, cu rezultate imediate. Medicul estetician recomandă
Social media este un canal de comunicare important pentru tine. Cum gestionezi mesajele mai puțin… prietenoase?
Nu prea primesc mesaje de genul. Și când primesc, le răspund cu o inimioară și acolo se oprește totul.
Susținem comunitatea LGBTQ să își facă auzite mesajele. Ce le-ai spune tinerilor care se confruntă cu prejudecăți?
Să fie cine vor ei să fie. Nu e nimeni în măsură să judece sau să arăte cu degetul. Iubirea e iubire, nu contează cum și pe cine.
Ai mulți urmăritori pe Instagram. Ți-au cerut vreodată părinți sau tineri sprijinul moral, în probleme de bullying?
De multe ori. Aici e mult de povestit. Eu am trecut în școală prin așa ceva. Dacă stau și mă gândesc nici nu știu cum am depășit totul pentru ca în acea perioadă nu prea se punea accent pe ceea ce simți. Eu de mic mi-am arătat dorința de a performa în domeniul artei și de asta am și făcut teatru și cumva asta mă făcea special pentru cei din jur. ”Poponar”, ”femeie” și ”muiere” sunt cuvintele care îmi amintesc de școală. Mi-a fost greu. Mă rugam la Dumnezeu mult. Nu am vorbit acasă niciodată despre asta. Îmi era rușine. Dumnezeu m-a ajutat să găsesc o formă de autoironie și cumva așa am ieșit din fiecare situație. Practic inclusiv eu făceam mișto de mine ca să fie armonie și să fiu acceptat în grup. Uneori și profesorii făceau mișto de mine. Nu am avut niciun sprijin. O singură dată am plâns în fața surorii mele, dar am invocat un alt motiv, doar ca să mă descarc. Ce le-aș spune părinților de astăzi și părinților mei de atunci? Le-aș spune că un părinte trebuie să fie în viața copilului atunci când copilul are reală nevoie de el, nu când consideră părintele. Le-aș spune să oprească totul acum și să-și ia copilul în brațe și să-l întrebe cum se simte, ce face, ce gânduri are. Le-aș spune că eu sunt prioritatea lor, le-aș spune că nu pot depăși nici o perioadă grea din viața mea fără ei. Le-aș spune că vreau să fie acolo pentru mine să mă protejeze de tot răul din lume, să mă simt protejat. Și chiar dacă fac parte din generația fără ”te iubesc”, încă nu e târziu să o spunem copiilor noștri, fie că suntem astăzi părinți și avem 30 de ani, 50 sau 70. Te iubesc e binevenit mereu.
Comportamente toxice precum bullyingul sunt foarte prezente mai ales în școli. Cum diminuăm acest fenomen care afectează psihicul și emoționalul tinerilor?
Iubirea e singurul leac. Dacă în toate familiile ar fi iubire reală, societetea ar fi diferită. Și comunicarea dintre copil și părinte și invers. Să te oprești din ceea ce faci și să ai timp de copil. E un semn mare de iubire pentru copilul tău. Iubirea nu poate fi înlocuită nici de bani, nici de haine. Iubirea de fapt este soluția tuturor problemelor noastre. Din iubire suntem aici, să nu uităm asta. Dar iubire reală. Alt scop nu avem.
Ultima modificare aprilie 5, 2022 3:08 pm