Robert Glință (19 ani, campion mondial de juniori în 2015) a acordat un interviu revistei Unica înainte să plece la JO de la RIO 2016.
El a ajuns să practice înotul după o întâmplare la mare, unde eram să se înece, moment la care părinții săi au decis că trebuie să învețe să înoate. După numai trei luni, a fost trecut la grupa de avansați și în scurt timp au apărut și performanțele, ba chiar doborârea unor recorduri mondiale, sub îndrumarea antrenorului Viorel Ciobanu, alături de care a rămas șase ani. Acum se antrenează cu Adrian Gherghel, cel care l-a ajutat să obțină titlul de campion mondial de juniori la 100 m spate și să se califice la olimpiadă.
Rețeta sucesului
Nu cred că există ingrediente secrete în rețeta succesului. Eu zic că lumea cunoaște care sunt lucrurile care trebuie făcute pentru obținerea performanțelor mari. Cei care vor reuși cu adevărat să le îndeplinească sunt aceia care își doresc atât de mult acest lucru încât nimic altceva nu mai contează. Să îți dedici tot timpul și energia pe care le ai pentru a-ți îndeplini obiectivele setate. Să mergi mai departe decât ar merge oricine altcineva. Să muncești și să îți placă să muncești, ca să fii mai bun decât ai fost ieri. Însă nu toată lumea este dispusă să facă aceste lucruri. Eu am avut noroc cu familia mea, care m-a susținut întotdeauna și au avut încredere în deciziile pe care le-am luat. Decizii care s-au dovedit a fi chiar foarte bune.
Mă trezesc la ora 7. Îmi iau micul dejun, iar antrenamentul începe la ora 8 și durează până la 10-11 (depinde de perioada de pregătire). Al doilea antrenament începe la ora 4 după-amiază și se termină în jurul orei 6. În total, am 9 antrenamente pe săptămână la bazin. Mănânc mulți carbohidrați complecși, pentru eliberarea treptată a energiei, iar carnea este nelipsită din meniu, pentru o bună sursă de proteine. Suplimentele alimentare pe care le iau sunt cele recomandate de federație: aminoacizi, antioxidanți, vitamine și hepatoprotectoare.
Îmi doresc foarte mult să ajung în top și sunt conștient de ce este nevoie să fac. Iar când văd că munca depusă da roade, îmi este mai mare dragul să trag și mai tare în antrenamente, să văd cât de departe pot ajunge. Admir toți sportivii de înaltă performanță, indiferent de sportul pe care îl practică. Dacă stai să-i analizezi pe ei, să le analizezi viata lor de sportiv, ai foarte multe lucruri de învățat. Iar unele lucruri ți le poți adapta chiar stilului tău, pentru a mai crește puțin în performanță.
Așteptări
Am așteptări foarte mari de la mine la olimpiadă. Cel mai important lucru pentru mine este depășirea propriilor limite, adică să îmbunătățesc performanțele personale. Voi merge însoțit de antrenorul meu, Adrian Gherghel, care mă pregătește acum în Baia-Mare. Nu cred că o să apuc să sun eu pe nimeni după ce voi concura, pentru că parintii mei or să mi-o ia înainte.
Singura mea pasiune e înotul
În timpul liber nu fac mare lucru. Mă odihnesc, pentru a da randament maxim la următorul antrenament. Singura mea pasiune este înotul. Nu consider că au fost lucruri la care a trebuit să renunț pentru viața de sportiv. Am ales această viață de sportiv pentru că îmi plac lucrurile acestea. Dacă îmi doream altceva, viață socială sau o studenție obișnuită, performanța nu mai era aceeași. Pur și simplu, m-am adaptat la condițiile necesare carierei mele, cea pe care mi-o doresc.