Un animal de companie este o responsabilitate uriaşă pentru că are aceleaşi nevoi ca un copil: o dietă corectă, un mediu plăcut şi sigur, activitate fizică, educaţie şi vaccinări.
Dacă animalul tău se îmbolnăveşte ai fi gata să-i iei glicemia şi să-i faci injecţii cu insulină de mai multe ori pe zi? Dacă răspunsul este „nu”, înseamnă că nu eşti gata pentru un căţel sau o pisică, spune Mihai Cosma de la Mina Vet.
După achiziţie sau adopţie primul pas este să îţi duci noul prieten la veterinar pentru a vedea dacă este sănătos şi a primi informaţii în legătură cu îngrijirea lui. Mihai Cosma recomandă ca fiecare animal să aibă veterinarul lui personal, aşa cum şi noi avem medic de familie.
Vaccinarea, o perioadă importantă în viaţa căţelului
Prevenţia este foarte importantă pentru sănătatea animalului. Tocmai de aceea, spune dr. Ioana Ionescu, medic veterinar la Mina Vet, vaccinările nu trebuie să-i lipsească unui căţel, mai ales dacă este „de rasă”, deci mai sensibil. La pui, vaccinurile încep de la cinci – şase săptămâni şi trebuie „bifate” măcar cele pentru bolile grave – rabie, parvoviroză, maladia Carre, hepatită, leptospiroză, adenoviroză, parainfluenţă – care pot să ucidă animalul sau să-l lase cu sechele pe viaţă.
În perioada vaccinărilor, sistemul imunitar al puiului este dat peste cap şi se poate îmbolnăvi oricând. „Este o perioadă foarte importantă în viaţa unui căţel. În perioada de vaccinare n-are voie sa facă baie sau să iasă afară, trebuie să îţi fereşti toată încălţămintea pentru ca el să nu intre în contact cu încălţămintea ta sau cu hainele cu care vii de afară”, spune dr. Ionescu. Câinele adult face în fiecare an două vaccinuri şi cel puţin doua-trei deparazitări.
La pisici, e mult mai simplu. Ele se vaccinează prima dată în jurul vârstei de şapte-opt săptămâni cu un vaccin trivalent (pentru rinotraheită virală, caliciviroză, panleucopenie felină )şi a doua oară in jurul vârstei de 11-14 săptămâni cu acelaşi vaccin, dar şi cu unul antirabic. Apoi vaccinarea se repetă anual, iar deparazitările se fac de două sau trei ori pe an.
În lipsa unei diete corecte animalul devine obez, diabetic sau capătă probleme renale, hepatice, pancreatice şi în loc să te bucuri de el va trebui să staţi mai mult pe la veterinar, spune dr. Ionescu, care ne recomandă, pentru căţei, hrana industriala însoţită de suplimentele alimentare cu multivitamine şi minerale, inclusiv calciu, indiferent de talia animalului.
Un pui de şase-opt săptămâni se hrăneşte din trei în trei ore, exact ca un bebeluş şi are nevoie de multe proteine şi grăsimi. Cu timpul, numărul meselor scade, la fel şi cantitatea de proteine, iar după un an şi jumatate, căţelul va primi o singură masă pe zi, dar una bine gândită, în funcţie de talie, condiţiile de trai şi nivelul de activitate fizică.
Dr. Ionescu ne recomandă să urmăm cu stricteţe dieta dată de veterinar. Animalul nu are voie să guste din mâncarea stăpânilor şi ideal ar fi să nu stea în bucătărie când ei mănâncă sau gătesc. De la unele alimente, de exemplu de la coaja de cartof, căţelul poate să intre în şoc anafilactic, ceea ce înseamnă o moarte sigură dacă nu e tratat de urgenţă.
De asemenea, mâncarea, odată aleasă, nu trebuie schimbată, chiar dacă ţi se pare că animalul s-ar plictisi de ea, decât dacă apar de probleme de sănătate sau la recomandarea medicului veterinar. „Fiecare schimbare în alimentaţie duce la o revoluţie în organismul lui pentru că stomacul s-a obişnuit cu un anumit fel de mâncare.”
Nici pisicilor nu le fac bine acest gen de schimbări, spune dr. Ioana Ionescu. Mai mult, ele sunt foarte mofturoase. După cum se spune, o pisică nu poate fi otrăvită, datorită mirosului foarte fin, iar ele sunt şi cele mai în măsură să „testeze” un aliment. Dacă îl refuză înseamnă că este vechi sau stricat. Pentru că sunt şi încăpăţânate, felinele nu mănâncă decât ce le place şi, de aceea, trebuie învăţate de la bun început cu o dietă corectă.