Cu cât sunt roșiile mai roșii cu atât par mai gustoase, mai bine coapte și apetisante. Dar de ce sunt roșiile roșii? Care a fost culoarea lor originală? Mai pot avea și alte culori? Descoperă informații inedite și curiozități despre cele mai populare legume de vară.
Roșiile roșii, suculente și dulci, sunt un adevărat deliciu în salate, în paste sau în garniturile cu legume. Toată lumea le iubește. Iar modurile în care pot fi consumate sunt atât de variate, încât roșiile au devenit la fel de întâlnite în bucătărie precum ceapa sau cartofii.
Ne-am obișnuit să consumăm roșiile roșii, dar mai nou au apărut și în piețele noastre roșiile portocalii sau roșiile negre. Unii susțin că sunt mai dulci, alții preferă să le evite. Cu siguranță sunt la fel de gustoase precum roșiile roșii. Să nu uităm că roșiile nici măcar nu erau roșii când au fost descoperite și cultivate la începuturi. Iată o istorie a lor pe scurt și din ce cauză au devenit roșiile roșii.
Roșiile vin din America de Sud
Micile tomate atât de îndrăgite azi provin din regiunile calde ale Americii de Sud. La origine, roșiile erau mici ca niște boabe și aveau o culoare gălbuie când se coceau, căpătând o textură moale și comestibilă. Aztezii numeau aceste mici boabe gălbui ”xitomatl”, denumire de la care am păstrat până în zilele noastre numele de tomate.
Așadar, aztecii au botezat roșiile și tot ei le-au răspândit în puternicul imperiu pe care l-au ridicat în America de Sud. Aici le-a descoperit faimosul conchistador Hernan Cortez care a adus primele semințe de roșii în Europa în anul 1519, când s-a întors din expediția sa din Lumea Nouă.
Cultivate în Europa drept plante decorative
Europenii nu au fost impresionați la început de planta cu boabe galbene. Știau că sunt consumate în Lumea nouă, dar preferau să le cultive doar pe post de plante decorative, pentru florile și fructele lor aurii.
Timp de aproape 200 de ani, până prin secolul al XVIII-lea, roșiile sau tomatele cum erau numite încă de pe atunci, erau considerate otrăvitoare. Li se spunea mere otrăvite din cauza faptului că mai mulți nobili avuseseră de suferit din cauza lor. Unii dintre ei se îmbolnăviseră grav, ba chiar se vorbește despre decese inexplicabile puse pe seama roșiilor.
Care era adevărata cauză? În secolele XVI sau XVII, în multe case de nobili, mâncarea se servea și se ținea zile întregi pe platouri din cositor și plumb. Roșiile, având un suc acid, reacționau la contactul cu plumbul, iar cei care le consumau riscau intoxicații grave.
A mai trecut ceva vreme până când au fost descoperite proprietățile nocive ale vaselor din plumb și au fost interzise în gospodărie. Abia din secolul al XIX-lea, roșiile au început să fie apreciate în Europa, pe măsură ce cultivatorii au obținut soiuri cu fructe mai mari și mai dulci, mai aromate și mai suculente.
Mii de soiuri și o varietate de culori
Roșia, pătlăgica roșie sau tomata, poartă numele științific de Solanum Lycopersicum și face parte din familia de plante Solanaceae, alături de vinete, tutun, ardei sau cartofi.
Roșia a cucerit întreaga lume, în ultimele două secole au fost obținute mii de soiuri, dintre care cel puțin 700 sunt comestibile. Roșiile se cultivă pe o suprafață de aproape 3 milioane de hectare, reprezentând o treime din terenul destinat culturii de legume la nivel mondial.
Tomatele sunt cultivate mai ales în regiunile cu climat temperat și cald. Aceste legume sunt cultivate aproape peste tot în lume și pot crește inclusiv la munte, acolo unde perioada caldă a anului durează mai puțin de trei luni. Ele cresc rapid în sere, deoarece iubesc temperaturile calde, dar pot crește și în balcoanele noastre, în ghivece sau jardiniere adânci.
Cu toate că ne plac cel mai mult roșiile roșii, tomatele pot avea diferite culori: galbene, portocalii, verzui, vineții sau chiar negre.
Cum au devenit roșiile roșii
Primele roșii care au început să fie cultivate în Spania, în Portugalia sau Italia aveau fructele galbene. De altfel, italienii le numeau ”mere de aur”, pomodoro, nume pe care îl știm și noi azi.
Roșiile crude, necoapte, sunt verzi. Pe măsură ce încep să se coacă ele capătă nuanțe gălbui-roșcate, apoi se fac din ce în ce mai roșii.
În condițiile potrivite de lumină și căldură, roșiile cresc și se coc, adică se înroșesc, în decurs de aproximativ două săptămâni. Cât timp sunt crude și verzi, în componența lor predomină clorofila. Pe măsură ce se coc și devin roșii, clorofila este descompusă și începe să predomine un pigment roșu din familia carotenoidelor și anume licopenul.
Prin selecționări succesive, cultivatorii de roșii au valorificat soiurile cele mai roșii care erau și cele mai dulci și mai suculente, datorită licopenului. Astfel că, în Europa, roșiile roșii au devenit cele mai apreciate și populare. În America se cultivă mai multe soiuri de roșii cu diverse culori, mai ales galbene și portocalii, dar și așa numite roșii negre.
De ce este important licopenul, pigmentul roșu din roșii
Toate legumele și fructele roșii sunt bogate în licopen, un pigment vegetal cu proprietăți antioxidante, deosebit de valoros pentru inimă, pentru imunitatea și sănătatea organismului, dar și pentru rezistența împotriva cancerului.
Antioxidanții protejează organismul de compușii cunoscuți sub numele de radicali liberi. Atunci când nivelurile de radicali liberi depășesc numărul de antioxidanți, pot crea stres oxidativ, care este legat de apariția unor boli cronice, cum ar fi cancerul, diabetul, bolile de inimă și boala Alzheimer.
Cercetările arată că proprietățile antioxidante ale licopenului pot ajuta la menținerea unui nivel scăzut de radicali liberi, protejând corpul împotriva unora dintre aceste afecțiuni. De exemplu, un raport apărut în Harvard Health Letter sugerează că licopenul nu doar că reduce riscul de a dezvolta anumite tipuri de cancer, dar pare să contribuie și la scăderea riscului de accident vascular cerebral cu aproape 60%.
Roșiile sunt fructe sau legume?
În mod tradițional, roșiile sunt considerate legume de către consumatorii de rând. Ele nu se servesc la desert, așa cum servim fructele. Roșiile sunt folosite în mod deosebit la mâncăruri de bază, salate, paste, ciorbe sau tocănițe.
Sucul de roșii, dulceag și sărat în același timp, este consumat ca atare pentru gustul lui delicios, dar și el este folosit mai degrabă pentru mâncăruri, paste, sosuri de friptură sau sosuri pentru paste.
În ultima vreme am auzit tot mai des că roșiile trebuie considerate fructe, deși ardeii sau vinetele cu care se înrudesc rămân în categoria legumelor. De unde vine această schimbare? Totul a pornit de la taxele pe care importatorii de roșii erau nevoiți să le plătească statului.
În anul 1893, Curtea Supremă din SUA a dat o lege conform căreia taxele pentru legume erau majorate în comparație cu taxele pentru fructele de import. Pe lista legumelor erau trecute, așa cum era firesc, și roșiile. Dar roșiile reprezentau cea mai mare parte a legumelor din import pentru care se plăteau taxe mari. Importatorii au dus o campanie susținută prin care afirmau că roșiile sunt de fapt fructe și nu trebuiau taxate în plus. Într-adevăr, din punct de vedere botanic, roșiile sunt fructe, dar noi le cunoaștem și le folosim drept legume.
Curiozități și informații inedite despre roșii
Cu toate că se cultivă în Europa de numai trei secole, roșia a devenit cea mai consumată legumă pe timpul verii. Roșia este la fel de populară și în Asia, America sau Orient.
Cel mai mare producător de roșii din lume este China, urmată de SUA. Producția mondială de roșii depășește în fiecare an 125 de milioane de tone.
La nivel mondial, se cultivă peste 10.000 de varietăți de roșii, dar câteva mii dintre acestea sunt cultivate doar pentru aspectul estetic.
Roșiile variază în mărime și greutate mai mult decât orice altă legumă. Există roșii cu un diametru de un centimetru sau chiar mai mic și câteva grame, până la roșii de peste un kilogram. În anul 1986, în Oklahoma, SUA, a crescut cea mai mare roșie din lume. Cu o greutate de 3,5 kg aceasta a fost folosită pentru pregătirea sandwich-urilor pentru 21 de persoane.
Rădăcinile, codițele și frunzele roșiilor sunt otrăvitoare. Acestea conțin atropină, o substanță știută sub denumirea de glicoalcaloid care poate provoca dureri stomacale, dar și stări de nervozitate. Și roșiile verzi, necoapte, ar putea conține o cantitate mică din această substanță, de aceea nu se recomandă consumul de roșii crude, care nu s-au copt suficient.
În unele țări, roșiile au festivalul lor dedicat. Cel mai cunoscut este La Tomatina, organizat în Valencia, Spania. Se organizeaza anual, în ultima zi de miercuri a lunii august, atrăgând mii de turiști. Punctul culminant al festivalului este bătaia cu roșii bine coapte și suculente. Se estimează că participanții la faimoasa bătălie cu roșii folosesc peste 150.000 de legume.
Roșiile nu trebuie păstrate la frigider, deoarece aerul rece întrerupe procesul de coacere al acestor legume. Roșiile se păstrează mai bine la temperatura camerei sau într-o cămară răcoroasă, unde pătrunde lumina naturală, pentru a continua să se coacă. Abia în momentul în care sunt foarte bine coapte și suculente trebuie păstrate la frigider pentru două, trei zile înainte de consum.
Roșiile sunt deosebit de sănătoase, ajută imunitatea organismului și sunt foarte bogate în vitamina C, antioxidanți și acizi benefici. Pulpa proaspătă de roșii poate fi folosită pentru îngrijirea tenului. Acizii din sucul roșiilor ajută la albirea tenului și ameliorează petele care apar pe piele de la razele solare. Totodată, roșiile proaspete sau sucul de roșii ameliorează arsurile solare superficiale, când stai prea mult la plajă, fără să folosești creme de protecție.