Cum au apărut cărţile de joc şi cum au evoluat

Cărțile de joc continuă să fie atractive, în pofida faptului că tot mai mulți oameni caută jocurile on-line pe telefon sau calculator. Pentru o seară distractivă cu prietenii, pentru o șuetă cu prietenele sau pentru a prezice viitorul, cărțile de joc sunt o alegere care ne deconectează și totodată ne amuză.

Cuprins

1 Cărțile de joc în China
2 Cărțile de joc în Europa
3 Cum au apărut cele patru simboluri
4 De ce sunt 52 de cărți
5 Cărțile de joc cu mesaje ascunse
6 Seturi de cărți faimoase
7 Cărțile de joc și interdicțiile

Cărțile de joc au origini destul de neclare, dar în mod cert ele au apărut în China și au fost inspirate de jocurile cu zaruri, practicate de chinezi încă din Antichitate. În timpul dinastiei Tang, în secolul al IX-lea, jocul de domino a inspirat iubitorii de jocuri să creeze cărți numerotate după toate combinațiile pe care le poate avea o pereche de zaruri. La apariția jocurilor de cărți a contribuit în bună măsură inventarea tiparnițelor și apariția foilor de hârtie care au înlocuit rolele.

În secolul al IX-lea, cărțile de joc erau deja răspândite și populare inclusiv la curtea împăraților chinezi. A fost descoperită o referire la jocurile de cărți în scrierile lui Su E, scriitor din perioada dinastiei Tang, care o descria pe Prințesa Tongchang jucând ”jocul frunzelor”, în anul 868, cu prietenii ei din familia Wei.

Cărțile de joc în China

Potrivit unui alt cronicar chinez, din perioada dinastiei Song, Ouiyang Xiu (1007-1072), cărțile de joc și jocurile au apărut la mijlocul dinastiei Tang (618-907). El a asociat invenția lor cu dezvoltarea simultană a utilizării foilor de hârtie în locul rolelor de hârtie ca mediu de scris. Câteva secole mai târziu, în timpul dinastiei Ming (1368-1644), diverse personaje din romane populare chineze erau desenate pe fețele cărților de joc, alături de simboluri mistice și astrologice.

Cel mai tatuat bărbat renunță la tatuaje. Cum arată după două sesiuni de îndepărtare a desenelor cu ajutorul laserului. Avea trupul acoperit în proporție de 96%

Recomandarea zilei

Cărțile de joc chinezești se pare că erau destinate doar familiilor bogate, deoarece erau împărțite în patru categorii, fiecare categorie având o anumită valoare în bani – monede mărunte, zeci de monede, sute de monede și mii de monede. Nobilii și bogătașii care alcătuiau curtea imperială foloseau jocurile de cărți pentru a obține rapid câștiguri fabuloase și pentru a pune pariuri usturătoare pentru cei care le pierdeau.

Cărțile de joc în Europa

Jocurile de cărți care atrăgeau câștiguri fabuloase aveau să se răspândească din China spre Egipt și India, de unde au fost preluate de comercianți și aduse în Europa. Primele țări europene în care s-au răspândit cărțile de joc au fost Spania, Italia, Portugalia, apoi Franța și Marea Britanie, urmate de Germania.

Anca Țurcașiu a publicat primele poze cu iubitul ei! El este bărbatul care o face să zâmbească la 4 ani de la divorț

Recomandarea zilei

Jocurile cu cărți au fost de la bun început o distracție și o modalitate de a petrece timpul liber pentru cei privilegiați și pentru cei care puteau susține financiar o asemenea distracție. Primele pachete de cărți de joc erau gravate pe lemn sau pe os, desenate pe hârtie și apoi tipărite pe foi de hârtie.

La început, cărțile de joc aveau personaje sau simboluri asemănătoare cu cele de pe cărțile de tarot. Fiecare simbol avea o anumită valoare în bani. Dar simbolurile lor s-au transformat, pe măsură ce au migrat prin diverse țări.

Cum au apărut cele patru simboluri

În Spania sau Portugalia se foloseau patru mari simboluri și anume cupele, spadele, monedele și bâtele, simboluri pe care le regăsim în jocul de tarot. În țările germanice, au fost folosite alte simboluri și anume inimile, ghindele, clopoțeii și frunzele.

În Franța și Marea Britanie au apărut cărți de joc cu un alt set de simboluri – inima roșie, inima neagră, caro și trefla, simboluri pe care le regăsim și azi pe cele mai multe seturi de cărți de joc fabricate în Europa. Interesant este că inimile roșii au luat locul cupelor, inimile negre au luat locul spadelor/săbiilor, caro vine de la un termen franțuzesc și înseamnă ”plăcuță”, probabil cândva asociată cu monedele de metal, iar trefla este de fapt trifoiul norocos.

Versiunea simbolurilor franțuzești este cea care a reușit să se răspândească atât în Europa, cât și în America în ultimele secole. Cărțile cu simbolurile franțuzești precum trefla, inima roșie sau rombul (caro) au fost preferate de jucătorii din toate țările și mai ales de jucătorii profesioniști.

De ce sunt 52 de cărți

De-a lungul secolelor, pachetele de cărți au avut diferite numere. Au existat pachete cu 24 de cărți, pachete cu 36 de cărți, apoi cu 40 sau 48 de cărți. Numărul 24 dublează numărul zodiilor care sunt 12, iar numărul 36 triplează numărul zodiilor. De asemenea, numărul 48 este de fapt numărul 12 înmulțit cu 4. În vechile credințe mistice europene, numărul 12 are valențe pline de semnificații, este totodată un număr magic și un număr divin.

Nu se știe prea bine de ce pachetul tradițional de cărți a ajuns la numărul 52, dar acesta s-a răspândit se pare în perioada colonialismului englez și francez. Așa cum se știe un pachet de cărți de joc cuprinde azi 52 de cărți cu simboluri și 2 jokeri care pot înlocui orice altă carte.

Cărțile de joc cu mesaje ascunse

O companie americană, care datează din anul 1885, este una dintre cele mai cunoscute companii producătoare de cărți de joc din lume, apreciată de jucătorii profesioniști. Se spune că această companie a creat setul de cărți de joc speciale în timpul celui de al doilea război mondial pentru soldații americani.

Dacă dezlipeau cărțile pe mijloc și le puneau una lângă alta conform unui cod numeric, soldații puteau descoperi o hartă cu rute de evadare din zonele cele mai periculoase de pe front.

Se pare că alte seturi de cărți cu anumite mesaje ascunse au fost concepute și pentru soldații americani care au luptat pe front în Vietnam.

Seturi de cărți faimoase

Cum au apărut cărţile de joc şi cum au evoluat

Set olandez de cărți din perioada romantică

Încă de la apariția lor, cărțile de joc au constituit o metodă de divertisment, dar și de câștig. Cu timpul, cele mai deosebite seturi, cu o grafică excepțională, cu simboluri ezoterice sau de o calitate deosebită au început să devină piese de colecție.

Există foarte mulți colecționari de cărți de joc în întreaga lume, chiar dacă seturile de cărți nu au prețuri la fel de mare ca alte obiecte vechi. Spre exemplu, pe internet pachetele mai vechi se pot vinde cu prețuri cuprinse între 400 și 1000 de dolari.

Cel mai rar și cel mai vechi pachet de cărți din lume este considerat ca fiind un pachet de tarot de 52 de cărți din Olanda de la mijlocul secolului al XV-lea. În prezent acesta se află în Muzeul de Artă Metropolitană din New York. Inițial a fost vândut unui colecționar în anii 1970 pentru suma de 2.800 de dolari.

Un alt pachet faimos, realizat de firma Mameluke, cu 52 de cărți, a fost descoperit de Leo Mayer în Palatul Topkapi din Istanbul, în anul 1939.

Se pare că există și un set de cărți de joc cu chipurile personajelor din romanul „Cei trei mușchetari” al scriitorului Al. Dumas – tatal. Aramis și Anna de Austria au fost reprezentați de regele și regina de cupă, Athos și Lady de Winter au primit simbolul treflei, d’Artagnan şi Constance Bonacieux au fost reprezentați pe cărțile de pică, iar Porthos și ducesa de Chevreuse pe cărțile de caro.

Cărțile de joc și interdicțiile

Jocul de cărți nu a avut doar susținători! La scurtă vreme după ce s-au răspândit în Europa, biserica și chiar casele regale europene au pus diverse restricții cu privire la folosirea jocurilor de cărți drept jocuri de noroc sau pentru divinație, pentru a ghici în viitor.

Mulți episcopi au interzis introducerea și folosirea cărților de joc în mănăstiri sau biserici. Spre exemplu, Episcopul de Wurtzbourg a interzis, în anul 1329, călugărilor din dioceza sa, să folosească pentru amuzament cărțile de joc. Sf. Bernardin le-a ars, iar alți clerici le-au anatemizat, considerând că cine folosește jocurile de cărți are legături cu diavolul.

Alfonse al XI-lea (1312-1350), rege al Castiliei, a dat, în anul 1332, un edict prin care interzicea cavalerilor săi să atingă cărțile de joc. Și în orașul elvețian Berna au fost interzise cărțile de joc începând cu anul 1367. Pe data de 23 mai 1376, autoritățile din Florența interziceau total jocul de cărți, nu doar în societate, la întruniri și baluri, ci și în intimitatea familiei.

O situație similară apare și la Paris. Într-o ordonanță a poliției din Paris, emisă în 1398, se arată că mulți lucrători își părăseau locul de muncă și familiile, în timpul zilelor lucrătoare, pentru a merge să joace cărți. Majoritatea pierdea toți banii și toată agoniseala, apoi se apuca de furat și de tâlhărit. Astfel că șeful poliției cerea „să se interzică persoanelor de o asemenea condiție să joace în zilele lucrătoare, în caz contrar fiind pedepsiți cu închisoare sau amendă, din care un sfert va reveni denunțătorului”.

Și în Italia jocul de cărti a fost interzis la început, fiind permis numai în zilele nelucrătoare, adică duminica, și numai în anumite locuri, tocmai pentru a împiedica pasionații de cărți să își toace toți banii pe jocurile de noroc.

În pofida numeroaselor restricții la care au fost supuse, cărțile de joc au cucerit rapid Europa și au pătruns până în cele mai umile hanuri și cămine. Spre finalul anilor 1380, cărțile erau răspândite și folosite în toate mediile sociale și au rămas o sursă de divertisment și noroc până în zilele noastre.

foto: Shutterstock

Urmăreşte cel mai nou VIDEO încărcat pe unica.ro