Cine a fost Profetul Mahomed

Musulmanii îl consideră pe Profetul Mahomed ultimul profet al lui Dumnezeu și singurul muritor care a văzut Raiul și Iadul, ajungând în fața Domnului. Profetul Mahomed a pus bazele islamului și a răspândit religia monoteistă în Peninsula arabică, luptând împotriva idolatriei și a zeilor falși.

Numele pe care îl poartă Profetul Mahomed înseamnă ”cel demn de laudă” și se pare că l-a căpătat în timp datorită faptului că era un tânăr cinstit, muncitor și foarte corect cu cei din jur, după cum este lăudat adesea în povestirile religioase.

Profetul Mahomed este singurul profet despre care ne-au rămas informații concrete din timpul vieții sale, el fiind născut în anul 570 și decedat în anul 632. Mahomed este fondatorul religiei islamice, pe care o concepe singur după mai multe revelații primite de la Dumnezeu însuși, numit Allah de către musulmani.  

Adepții islamului consideră că Mahomed este ultimul profet sau mesager al lui Allah, iar după el ei nu concep să mai fie vreunul. Așa cum scrie în Coran, Dumnezeu ar fi trimis mai mulți profeți pe pământ pentru a-și desăvârși lucrarea: pe Adam, pe Ibrahim (Abraham în iudaism și creștinism), pe Ismail (Ismael în iudaism și creștinism), pe Musa (Moise în iudaism și creștinism), pe Dawud (David în iudaism și creștinism) și pe Isa – „fiul Mariei” (Iisus în creștinism). Iar Profetul Mahomed a fost ultimul lui mesager, cel care avea să unească triburile arabe și să desființeze vechile credințe în zei pentru a instaura religia monoteistă, credința într-un singur Dumnezeu – Allah.

Copilăria și tinerețea lui Mahomed

Mahomed s-a născut în anul 570 d.Hr. în clanul arabilor Quraish, cel mai puternic trib din Mecca (astăzi în Arabia Saudită). El nu și-a cunoscut tatăl, care a murit cu puțin timp înainte de a se naște, iar mama lui a murit și ea pe când Mohamed avea 6 ani. Rămas orfan la o vârstă atât de fragedă, el este crescut de familia unui unchi care deținea o caravană de cămile.

De mic, muncește în caravană, învață să facă negoț și călătorește prin diverse zone din peninsula arabică. Datorită meseriei sale, tânărul Mahomed învață obiceiurile triburilor și, cel mai important, învață să comunice direct cu oamenii și le studiază comportamentul, ceea ce îi va fi de folos în atragerea de prozeliți pentru noua religie pe care avea să o răspândească la Mecca.  

La 20 de ani, Mahomed ajunge să lucreze pentru o văduvă de negustor foarte bogată, care era cu 15 ani mai în vârstă decât el. În scurt timp, femeia este cucerită de Mahomed și cei doi ajung să se căsătorească. Poveștile spun că dragostea dintre ei a fost atât de puternică și sinceră, încât Mahomed nu și-a mai luat nicio soție câtă vreme a trăit Khadijah. Dar imediat după moartea ei, el s-a însurat cu 9 neveste și și-a întemeiat o familie numeroasă.

Pentru musulmani, Khadijah este una dintre cele patru femei pure ale islamului, alături de Fecioara Maria, Fatima (fiică a lui Mahomed și a Khadigei) și fiica faraonului care l-a salvat pe Moise din apele Nilului.

Influențele religioase

Legenda spune că Mohamed avea un semn de naștere pe un umăr, semn pe care l-ar fi observat un călugăr creștin care a prezis că adolescentul de atunci avea să devină un mare profet.

Încă din tinerețe se pare că Mohamed era religios, dar era într-o continuă căutare a credinței. Conform tradițiilor tribului său, Quraish, arabii se închinau unui număr mare de zei, cel puțin 300. Credințele lui religioase erau deopotrivă influențate de tradiția tribului său, dar și de influența mozaică venită din triburile de evrei.

Cu siguranță, Mahomed a ajuns să cunoască de tânăr obiceiurile ebraice și principiile mozaice, dar și diferențele dintre religia creștină și diferitele secte care proliferau în acele vremuri. El a avut contact cu mai mulți adepți ai creștinismului și a fost impresionat de viața călugărilor și a asceților care se închinau lui Dumnezeu. Cu mult timp înainte de primele revelații divine, Mahomed obișnuia să se retragă într-o peșteră și să mediteze, practică obișnuită călugărilor creștini, dar complet străină politeismului arab.

Începând cu vârsta de 40 de ani, Mohamed începe să aibă o serie de viziuni și susține că primește mesaje de la Dumnezeu care îl îndeamnă să îndrume triburile arabe către o religie monoteistă, către credința într-un singur Dumnezeu.

Pentru a găsi răspuns la frământările și întrebările pe care le ridicau viziunile sale, Mohamed mergea adesea să se roage și să mediteze pe muntele sacru Jabal al-Nour de lângă Mecca. În timpul unuia dintre aceste pelerinaje, din anul 610, la un moment dat i s-ar fi arătat Arhanghelul Gabriel (Jibrail în arabă), care i-a transmis cuvântul Domnului.

Profetul Mahomed și prima lui viziune

Pe când dormea în peștera în care se retrăgea adesea pentru meditație, îngerul Gabriel a venit la el, ținând o carte deschisă în mâini și i-a poruncit „Rostește acestea!”. Cum Mahomed refuza să citească din carte, Îngerul i-a apăsat „cartea pe nări și pe buze”, aproape sufocându-l. Când, a patra oară îngerul i-a spus: „Rostește!”, Mahomed l-a întrebat „Ce trebuie să rostesc?”. Îngerul i-a răspuns atunci: „Rostește (adică: predică!) în numele Domnului care te-a făcut! Care a făcut omul dintr-un cheag de sânge. Propăvăduiește, căci Domnul tău este cel mai darnic, el l-a luminat pe om cu ajutorul penei de scris și l-a învațat pe om ceea ce nu știa”.

Mahomed a început să citească cu voce tare și îngerul s-a depărtat de dânsul. „Apoi m-am trezit și eram ca și cum cineva ar fi scris în inima mea” – se pare că ar fi povestit profetul, cuvintele sale ajungând apoi în Coran.

Alungarea din Mecca

Mahomed a fost copleșit de mesajul pe care l-a primit pe cale divină. El a vorbit despre revelațiile sale tot mai des cu soția sa și cu prietenii apropiați. Fiind convins că Dumnezeu l-a înzestrat cu o misiune sfântă, Mahomed a început să propovăduiască tot mai mult credința într-o singură divinitate, în Allah. El a început să predice în Mecca, chemând oamenii să asculte cuvintele Domnului și să renunțe la zeii cărora li se închinau.

Cu timpul, Mahomed a căpătat tot mai mulți adepți, dar religia nouă pe care o propovăduia nu era văzută cu ochi buni de arabii care țineau la tradițiile lor. Ideologia pe care o răspândea Mahomed contravenea și intereselor comerciale ale celor din Mecca. În cele din urmă, negustorii și susținătorii vechilor credințe se revoltă împotriva lui și îl alungă cu o mare parte dintre susținători.

Puterea căpătată la Medina

Alungat din Mecca, Mahomed și adepții lui ajung la Yatrib unde este primit de conducătorii a două triburi puternice, aflate mereu în război. Stabilirea lui Mahomed în Yatrib (Medina de azi), în anul 622, readuce pacea în acest oraș, iar o mare parte din locuitori îmbrățișează credințele propovăduite de profet.

Acest eveniment se numește Hejira și marchează începutul anului islamic. Hejira înseamnă în arabă „emigrare”. Numele orașului este schimbat în Medina (‘Orașul în arabă), ca prescurtare de la numele complet de ‘Orașul Profetului (al Madinat al-Nabi).

Mahomed devine conducătorul orașului și în scurt timp Medina devine capitala primului stat islamic. Acest stat este imediat atacat de vecinii mai puternici din Mecca, însă profetul Mahomed reușește să câștige câteva bătălii importante, asigurând securitatea. Acesta continuă să se extindă și în cele din urmă Mahomed cucerește Mecca fără vărsare de sânge, în anul 630. În tot acest timp, Mahomed continuă să propovăduiască și să dicteze noi versete pentru Coran. O parte dintre ele sunt scrise în timpul vieții sale, dar o altă parte sunt memorate de către apropiații profetului, care le vor așterne în scris mult mai târziu, după moartea lui.

Majoritatea arabilor îmbrățișează noua religie percepută ca o putere izbăvitoare în fața amenințărilor care veneau din partea puterilor vecine reprezentate de Imperiul Bizantin și Persia.

Moartea profetului

Mahomed a murit la 63 de ani, în anul 632. La moartea sa, în peninsula arabică exista un factor de coeziune care va duce, în deceniile următoare, la o unificare a acesteia într-un stat islamic.

Chiar din timpul vieții profetului s-a putut realiza o unificare religioasă în peninsulă, deși unificarea politică s-a făcut doar mai târziu, în timpul primului calif, Abu Bakr. Impedimentul unificării totale a fost dijma sau zeciuiala cerută de agenții profetului pentru finanțarea continuării războaielor de cucerire, în afara peninsulei. 

Profetul a fost îngropat în moscheea pe care o ridicase la Medina, moscheea Masjid al-Nabawi, a doua cea mai mare moschee din lume, după cea din Mecca.

Înălțarea lui Mahomed la cer

Faptele strict istorice din viața lui Mahomed se contopesc adesea cu diverse povești și relatări despre miracolele pe care le-a trăit și le-a înfăptuit. Pentru musulmani, Mahomed a fost singurul muritor și singurul profet chemat la Dumnezeu chiar din timpul vieții.

Se povestește că, într-o noapte, Arhanghelul Gabriel i s-a arătat din nou și l-a condus într-o călătorie. Călare pe Buraq (un armăsar fantastic), Mahomed a călătorit de la Kaaba din Mecca la „cea mai îndepărtată moschee”, despre care musulmanii cred că este Moscheea Al-Aqsa din Ierusalim. Mahomed s-a rugat aici alături de alți profeți, precum Moise, Avraam și Iisus, și s-a înălțat la Ceruri, unde a fost condus de îngerul Gabriel prin Rai și prin Iad. În ultimele clipe ale călătoriei lui miraculoase, Mahomed este chemat în fața lui Dumnezeu, apoi se întoarce pe pământ pentru a continua să răspândească mesajul islamului.

Șiiții și suniții – moștenirea lui Mahomed

Profetul Mahomed a murit fără să lase în urma lui un succesor. După moartea lui, șiiții au susținut că urmașul cel mai apropiat de profet trebuie să conducă comunitatea musulmană, iar la vremea respectivă acesta era Ali.

În schimb, suniții considerau că noul conducător trebuie ales prin consens și au desemnat trei dintre cei mai de încredere tovarăși ai săi, pe Abu Bakr, Umar și Uthman, ca lideri ai comunității musulmane. Ali le-a succedat ca al patrulea calif.

În prezent, comunitatea islamică este divizată între șiiţi și sunniți. Șiiții îl consideră pe Ali drept liderul lor spiritual, iar sunniții îi venerează pe toți cei patru califi. Sunniții sunt majoritari și ocupă cea mai mare parte a lumii musulmane, în timp ce populația șiită este concentrată în Iran și Irak, cu grupări mai restrânse în Bahrain, Liban, Kuweit, Turcia, Pakistan și Afganistan.

Dezbinați în două ramuri mari, musulmanii reușesc totuși să continue expansiunea militară dincolo de teritoriile lor tradiționale. La numai 10 ani de la moartea profetului, musulmanii cuceresc Mesopotamia, Persia, Siria și Egiptul deținute de bizantini, stabilind astfel primul califat.

foto: Shutterstock