Care este povestea imaginii de pe carpeta „Răpirea din serai“

În multe case românești, bunicile puneau la mare preț carpeta ”Răpirea din serai”. Țesătura avea dimensiuni impresionante și o găseai împodobind camerele bune, unde erau primiți musafirii. Alături de alte carpete cu scene de vânătoare, cu păuni și castele medievale, ”Răpirea din serai” era un obiect de preț în multe case la mijlocul secolului trecut.

Imaginea de pe carpeta ”Răpirea din serai”, cu nuanțele ei puternice de roșu, albastru și violet, reprezenta o scenă cu adevărat dramatică și impresionantă. A fost o vreme în care carpeta își găsea loc de cinste în multe case de români, iar femeile pricepute la țesut și cusut au reprodus modelul realizând diverse goblenuri și tablouri din fire de bumbac sau de mătase.

”Răpirea din serai” era la mare căutare pe la începutul secolului al XX la târguri și bazaruri. Gospodinele scoteau de la ciorap bani buni pentru o carpetă de aproape doi metri pătrați, care îmbrăca un perete întreg acasă. Tot atunci se căutau carpetele cu scene de vânătoare, cu prințese și castele medievale, cu păuni țanțoși sau cu amorași… scene și motive romanțioase, aduse de pe alte meleaguri, dar foarte atractive pentru unele categorii sociale.

De unde vine carpeta cu ”Răpirea din serai”

Originea carpetei este aproape imposibil de urmărit în zilele noastre. Țesătoarea iscusită care a transpus scena dramatică pe pânză a rămas undeva, în anonimatul vreunui atelier din Italia, din Polonia sau chiar din Turcia. Multe carpete viu colorate pătrundeau în bazarurile românești aduse de negustorii turci, polonezi, greci sau ruși, iar Răpirea din serai avea și ea câteva variante, care mai de care mai pitorească și plină de dramatism.

Tema carpetei este, însă, mult mai veche și ne aduce aminte de istoria crudă a popoarelor asuprite de otomani. Numeroase povești, poeme, cântece sau picturi au fost inspirate de atrocitățile pe care le comiteau turcii în teritoriile ocupate. Răpirea femeilor și a copiilor era des practicată, iar fecioarele cele mai frumoase erau duse plocon sultanilor și închise în harem. Șansele de a mai scăpa de acolo erau aproape egale cu zero și nu de puține ori femeile preferau să își ia viața, decât să îndure tortura, batjocura și condiția umilă de sclavă.

Debarcaderul fecioarelor din Constanța

Multă vreme, sub stăpânirea otomană, a existat în portul Constanța un debarcader îngust de lemn supranumit Debarcaderul fecioarelor. Aici erau aduse fete frumoase de valahi din provinciile stăpânite de otomani, îmbarcate pe vase și trimise la vânzare precum vitele, în piețele de sclavi din Istanbul. Amintește de acest debarcader scriitorul Cristian Cealera, în cartea sa ”Poveștile Mării Negre”:

”Timp de mai bine de 300 de ani, pe acest debarcader fuseseră aduse fecioare valahe din colțurile principatelor române și inclusiv din Dobrogea, pentru a fi trimise și vândute pe bani grei în marele oraș al Porții. Lacrimile de jale ale frumoaselor fiice de români udaseră atâta amar de timp lemnul debarcaderului, pentru a se amesteca apoi cu apa sărată a Pontului… Deși sclavia fusese abolită peste tot în lumea civilizată, pe la mijlocul veacului al XIX-lea, se spune că mulți neguțători necinstiți din Imperiul Otoman au mai practicat ani buni acest negoț, ajutați de hoardele de ieniceri dezertori care încă mai cutreierau și pustiau Țările Române”.

Folclorul balcanic păstrează povești cu frumoase fecioare, ajunse sclave în haremul sultanilor. Dar câteva povești au și final fericit, în care viteji îndrăzneți reușesc să își recupereze soțiile sau iubitele ajunse pe mâna turcilor.

Astfel de povești impresionante și pline de culoare ar putea fi sursa de inspirație pentru faimoasa carpetă cu ”Răpirea din serai”. Dar unele voci susțin că, la baza scenei transpusă pe pânză, ar putea sta o operă comică, compusă de celebrul compozitor austriac Wolfgang Amadeus Mozart. 

Opera lui Mozart, o posibilă sursă de inspirație

Comedia muzicală „Die Entführung aus dem Serail” – „Răpirea din serai”, compusă de Wolfgang Amadeus Mozart are trei acte și are la bază un libret semnat de Johann Gottlieb Stephanie. Premiera operei a avut loc pe data de 16 iulie 1782, la Viena, pe când Mozart avea doar 26 de ani.

Se presupune că mult îndrăgita carpetă ”Răpirea din serai” putea fi inspirată de opera lui Mozart care a devenit populară în scurt timp după lansare și a ajuns pe scena mai multor teatre și operete din Austria, Germania sau Polonia, inclusiv în teatrele din America.

Povestea lui Belmonte și a Constanzei

Scenă din actul III, Rapirea din Serai la Opera comică pentru copii, București

”Răpirea din serai” spune povestea unui tânăr spaniol îndrăgostit, pe nume Belmonte, care reușește să își salveze iubita luată prizonieră de otomani. Acțiunea se presupune că se petrece undeva în Imperiul Otoman, poate chiar la Istanbul, deși seraiuri aveau și pașalele subordonate sultanului. În opera lui Mozart nu este specificat nici locul, nici timpul, dar personajele sunt bine conturate, iar acțiunea este dinamică.  

Iubita tânărului spaniol, Constanza a fost răpită de pirați împreună cu doamna ei de companie pe nume Blonde și cu Pedrillo, servitorul lui Belmonte, și vândută pașei Selim.  

Actul I

Acțiunea începe în fața seraiului lui Pașa Selim, unde Belmonte ajunge în speranța de a-și salva logodnica. Belmonte îl întâlnește pe Osmin, grădinarul și paznicul seraiului, un personaj comic și foarte autoritar. Tânărul italian încearcă, pentru început, să obțină informații despre Pedrillo, dar Osmin îi ignoră întrebările și îl alungă din grădină.

După ce Belmonte se îndepărtează, intră în scenă Pedrillo pe care Osmin în detestă și îl consideră un adevărat rival, deoarece Pedrillo este în grațiile frumoasei Blonde. Cei doi se duelează în cântece, Osmin promițându-i lui Pedrillo că va cere pașei să fie torturat și ucis în sute de feluri.

După plecarea lui Osmin, Belmonte se întoarce în grădina seraiului și reușește să îl găsească pe servitorul său, Pedrillo. Cei doi pun la cale eliberarea femeilor pe care le iubesc.  

Cu vorbe meșteșugite și răbdare, Pedrillo îl convinge în cele din urmă pe pașa Selim să îl angajeze pe Belmonte la castel, susținând că este unul dintre cei mai talentați arhitecți italieni.

Actul II

În cel de al doilea act, o cunoaștem pe Constanze care este ținută captivă în serai și își plânge soarta cu o arie duioasă. Ea se află în conflict permanent cu pașa Selim care încearcă să o convingă să devină soția lui. Constanze, însă, refuză cu fermitate, declarându-și iubirea neclintită față de Belmonte. Tânăra respinge cu hotărâre orice încercare a pașei de a o cuceri, chiar dacă este amenințată cu tortura și cu moartea. Rămas singur, totuși, pașa admite că îi admiră caracterul neclintit al tinerei care își apără onoarea și dragostea cu prețul vieții.

Între timp, Blonde, camerista Constanzei, este curtată insistent de Osmin, care încearcă să se impună și să o înspăimânteze. Dar Blonde nu își pierde cumpătul și îl respinge pe turc cu umor și fermitate. Blonde îi explică lui Osmin că femeile creștine nu sunt supuse și că trebuie tratate cu respect. Ba chiar îl amenință că îi zgârie fața și îl aleargă prin cameră, provocând o scenă destul de comică pentru a ”îndulci” scena aprigă dintre pașa Selim și Constanze.

Pe când femeile reușesc, în cele din urmă, să rămână singure, ele se întâlnesc cu Pedrillo și află de sosirea lui Belmonte. Împreună pun la cale răpirea din serai.

Pedrillo îl convinge pe Osmin să bea un pahar de vin și, în pofida faptului că religia lui nu îi permitea să bea alcool, Osmin bea vârtos și cade într-un somn adânc. Belmonte profită imediat și vine în serai, unde se întâlnește cu iubita lui, Konstanze.

După întâlnirea romantică plină de îmbrățișări, Belmonte și Pedrillo le întreabă pe tinerele femei dacă le-au rămas credincioase de când au fost răpite. Spre ușurarea lor, femeile răspund revoltate și indignate că nu au lăsat pe nimeni să se atingă de ele, iar Blonde îl pălmuiește zdravăn pe Pedrillo pentru că și-a permis să pună la îndoială onoarea femeilor. Cei doi bărbați își cer iertare, iar Constanze și Blonde promit să îi ierte.

Actul III

În ultimul act, cei doi tineri curajoși pun planul de evadare în acțiune. Ei ridică o scară peste zidul seraiului și încearcă să ducă femeile dincolo de ziduri. Dar Osmin se trezește din băutură, descoperă scara și cheamă gărzile. Cântând o arie plină de aplomb, Osmin își declară satisfacția de a-i vedea pe toți în ștreang.  

Belmonte, Constanze, Pedrillo și Blonde sunt aduși în fața Pașei Selim pentru a fi judecați. În mod neașteptat, Belmonte dezvăluie că este fiul unui mare conte spaniol, guvernatorul de Oran, promițând că tatăl lui va plăti o răscumpărare frumoasă, dacă tinerii sunt lăsați în viață. Fără să știe, Belmonte află că tatăl lui era unul dintre cei mai mari dușmani ai pașei Selim, ceea ce pare să le agraveze și mai mult situația.  

Cu toate acestea, în loc să se răzbune, Pașa Selim se hotărăște să fie mai bun decât dușmanul său care l-a lovit crunt în trecut. Într-o întorsătură neașteptată, îmbunat și de iubirea înflăcărată a tinerilor, el decide să îi elibereze pe toți și să onoreze dragostea, în loc să se răzbune.

În cele din urmă, opera lui Mozart are un final fericit, care pune accentul pe onoare, bunătate și dragoste. Opera a avut un mare succes la timpul ei și continuă să fie pusă în scenă și în zilele noastre. Datorită popularității ei, se presupune că ar fi o sursă de inspirație pentru carpeta ”Răpirea din serai”, chiar dacă pe carpetă apare un singur cuplu, probabil Belmonte și Constanze, urmați de Pedrillo. Lipsește Blonde, pentru a întregi povestea, însă scena dramatică poate fi asemuită cu opera lui Mozart.