Când au apărut tocurile şi cum au evoluat

De la opincile omului primitiv la tocurile de 15 centimetri au trecut secole întregi de modă și tendințe. Este interesant să aflăm când au apărut tocurile, ce rațiuni au dus la inventarea lor și mai ales cum au evoluat până azi.

Cuprins

1 Când au apărut tocurile și cum erau folosite
2 Șopinele, străbunicile tocurilor de azi
3 Prima regină pe tocuri în Europa
4 Tocurile cui sau stiletto
5 Tocurile comode și încălțămintea sport
6 Curiozități din istoria pantofilor

Primul pantof din lume datează, se pare, de acum 7000 – 8000 de ani, descoperit în Oregon, Statele Unite ale Americii. Arată ca o simplă opincă, dar este făcut din coaja moale a unui copac, strânsă cu suvițe din ierburi împletite pe post de șireturi. Surprinzător este că perioada în care au apărut tocurile este și ea foarte, foarte veche.

Încă din Antichitate, în Persia, în Egipt sau în Grecia se purtau tocuri care au fost inventate de bărbați pentru bărbați din rațiuni absolut practice. În câteva secole, tocurile au devenit apanajul înaltei societăți, iar mult mai târziu s-au transformat în simboluri ale rafinamentului, eleganței și seducției. De îndată ce femeile au început să poarte tocuri, forma acestora a evoluat spectaculos. Dar nici bărbații nu au renunțat complet la ele… dacă ne gândim la cizmele de cowboy!

Când au apărut tocurile și cum erau folosite

Din cele mai vechi timpuri, oamenii și-au protejat tălpile și picioarele cu diverse legături și opinci din piele de animale, frunze și țesături primitive. Dacă cea mai veche opincă descoperită până acum datează de peste 7000 de ani, iar cel mai vechi pantof din piele de bovine, descoperit în Armenia, datează de 3500 de ani, cele mai vechi tocuri vin și ele din vremuri foarte vechi.

Vedetele din România au strălucit la Festivalul Mamaia 2024. Wow, ce ținute! GALERIE FOTO

Recomandarea zilei

Primele tipuri de încălțăminte prevăzute cu tocuri din lemn au apărut în Persia și au fost inventate pentru războinicii călăreți. Tocurile îi ajutau pe soldați să aibă o poziție mai sigură în șa când se pregăteau să atace.

Tocuri se purtau și în Egiptul antic unde au fost folosite la început tot de bărbați. Frescele din morminte și piramide arată că nobilii purtau încălțăminte cu toc, pe când oamenii de rând aveau un soi de opinci din piele sau ierburi impletite, iar sclavii umblau desculți. Tot în Egiptul antic, măcelarii purtau tocuri înalte pentru a-și proteja cât de cât îmbrăcămintea, să nu se îmbibe cu sângele animalelor sacrificate.

Maria de la Insula Iubirii, vacanță de vis în Grecia, cu noul iubit. A uitat de Dany Boy, de Marcel și de ispita Beni / FOTO

Recomandarea zilei

În Grecia antică sau în Imperiul Roman, cele mai populare erau încălțările joase din piele dură, strânse pe gamba piciorului cu șireturi tot din piele. Cu toate acestea, anumite categorii sociale purtau tocuri pentru a se distinge de oamenii de rând. În primul rând nobilii purtau tocuri, influențați probabil de moda din Egipt. Iar actorii care interpretau personaje nobile purtau adesea pe scenă un fel de pantofi cu platformă de plută pentru a ieși în evidență. Se mai știe că în Roma antică prostituatele purtau pantofi subțiri cu tocuri, tendință care avea să se păstreze până în Evul Mediu, când tocurile încep să devină tot mai populare și să fie purtate tot mai mult de femei.

De altfel și în China antică, gheișele sau curtezanele purtau platforme mult mai înalte decât femeile de rând de la curtea împăraților. În acele vremuri, tocurile erau un simbol al unor categorii speciale sau al rangului nobiliar. Cu toate acestea, tocurile din acele vremuri aveau forme bizare, se atașau inclusiv la mijlocul sau la vârful pantofilor, iar principala lor utilitate era aceea de a-i feri pe purtători de noroaie și mizerie.

Șopinele, străbunicile tocurilor de azi

Când au apărut tocurile şi cum au evoluat

Inspirate de platformele care se purtau în Orient, șopinele (francezul chopines) au fost inventate în Imperiul Otoman, unde erau purtate în mod deosebit de nobili și de femeile din harem.

Aceste platforme, caraghios de înalte, sculptate din lemn, se atașau la diverși papuci, sandale sau pantofi din piele frumos ornamentați cu motive tradiționale, cu pietre prețioase, mătase sau fire de aur. Din Istanbul au ajuns ușor la Veneția, unde au fost imediat adoptate de femeile de rang nobiliar, de actrițe și curtezane.

Șopinele sunt considerate un fel de străbunici ale pantofilor cu toc înalt care au evoluat rapid începând cu perioada romantică.

Prima regină pe tocuri în Europa

Din palatele veneţiene, șopinele au cucerit rapid curţile regale din Franţa şi Spania. Prima împărăteasă care le-a purtat în Europa a fost Caterina de Medici, din dorinţa de a părea mai înaltă la nunta ei cu ducele de Orleans, în 1533. Se mai spune că împărăteasa era complexată de faptul că era mică de statură și era mult mai scundă decât amanta declarată a lui Henric de Valois, Diane de Poitiers.

Şopinele au devenit mai târziu un accesoriu obligatoriu pentru ţinutele luxoase. Sculptate din lemn sau plută, erau pictate, îmbrăcate în catifea sau mătase şi ornate cu broderii rafinate. Cele mai înalte atingeau 50 de centimetri, adevărate „catalige” pentru care purtătorii aveau nevoie de însoţitori, să nu se prăbuşească.

În câteva secole, șopinele de inspirație otomană aveau să fie reduse la forma unor tocuri pătrate purtate îndeosebi de nobili și cavaleri, de femeile de rang înalt și curtezane.

Regele Franței Ludovic al XIV-lea, scund de înălţime, îşi ascundea acest defect purtând tocuri montate la o pereche de pantofi stacojii. Nobilul avea o înălţime de 1,63 şi purta tocuri de 10 centimetri. Femeile și bărbații de curte purtau deopotrivă tocuri, dar nimeni nu îndrăznea să poarte tocuri mai înalte decât ale regelui. Regula se aplica atât în Franța, cât și în Spania sau în casele nobililor italieni.

Revoluţia franceză de la sfârşitul secolului al XVIII-lea a pus capăt freneziei platformelor. Napoleon a interzis încălţămintea înaltă, astfel încât toate clasele sociale să fie egale. Bărbaţii au renunţat cel mai uşor la tocuri din considerente practice, astfel că, de la începutul secolului al XIX-lea, ele au rămas preferatele femeilor.

Tocurile cui sau stiletto

O ţinută elegantă impune tocuri înalte. Cu cât mai înalte, cu atât mai seducătoare. În garderoba fiecărei femei cochete, tocurile au un loc de onoare şi au devenit indispensabile. Este imposibil să nu găsești măcar o pereche de pantofi cu toc stiletto pentru diverse ocazii și evenimente, chiar dacă azi predomină încălțămintea sport foarte comodă și este promovat intens mersul pe jos.

Încă din primele secole de când au apărut tocurile și până spre începutul secolului al XVIII-lea, nu erau prea multe diferențe între încălțămintea cu toc pentru femei și cea pentru bărbați. Ulterior, femeile au început să prefere tocurile mai înalte, în timp ce bărbații au ales tocurile joase și pătrate, pe care le păstrează și azi anumite modele de pantofi sau ghete bărbătești.

Tocurile cui, cele mai subțiri și înalte tocuri dedicate pantofilor feminini, au apărut se pare în Italia pe la începutul anilor 1930. În anii 1940, deja erau popularizați pantofii cu tocuri stiletto și deveneau un simbol al femeii moderne, emancipate și îndrăznețe.

Se spune că primii pantofi stiletto ar fi fost creaţi de Andre Perugia pentru o celebră cântăreaţă, iar pantofii cu toc cui au devenit foarte populari în anii 1950 – 1960, după încheierea războiului. Faima lor a fost consolidată de modele faimoase concepute de Salvatore Feragamo sau Roger Vivier. Tocurile cui erau atașate la sandale, pantofi alungiți, pantofi decupați sau cizme fine. Femeile au purtat multă vreme tocuri cui și încă se mai caută acest toc subțire și elegant pentru ținutele de seară.

Tocurile comode și încălțămintea sport

Manolo Blahnik a încercat o revigorare a tocurilor stiletto la începutul anilor 1970, dar deja femeile care mergeau la muncă în fabrici, ateliere și birouri optaseră pentru tocurile joase, mult mai solide și comode.

Tocurile foarte înalte și subțiri au revenit la modă după anii 2000, asortate de femeile tinere cu blugi și pantaloni evazați. Ele au rămas un simbol al eleganței și senzualității, chiar dacă sunt purtate mult mai rar.

Încălțămintea de azi tinde să fie cât mai practică, ușoară și comodă. Sunt la modă pantofii sport, cu talpă joasă sau înaltă, de tip platformă.

Curiozități din istoria pantofilor

1812 – a apărut prima fabrică de pantofi, în condițiile în care încălțămintea era realizată exclusiv de cizmari și pantofari până la acea vreme; fabrica de încălțăminte a apărut în Franța și fabrica încălțăminte pentru soldații lui Napoleon;

1817 – se face pentru prima dată diferența dintre pantoful drept și pantoful stâng; în mod surprinzător, până la acea dată, pantofii și orice alt fel de încălțăminte era croiți drept, fără să se țină cont de forma tălpilor; primul cizmar care a conceput pantofi diferiți pentru piciorul stâng și pentru piciorul drept a fost tânărul american William Young din Philadelphia.

1960 – tehnicile tot mai avansate de a fabrica plastic și cauciuc moale revoluționează industria pantofilor sport; obiceiul american de a alerga pentru sănătate devine tot mai popular și tot mai mulți pasionați își cumpără încălțăminte sport pentru alergare;

1971 – este inventată talpa flexibilă, dublată cu materiale moi pentru a absorbi șocurile în timpul mersului sau alergatului;

1950 – 2000 – forma tocurilor se schimbă de la modelul stiletto, foarte subțire și elegant, la tocurile pătrate din anii 80 la tocurile conice din anii 90 – 2000.

2010 – pantofii sport câștigă teren în întreaga lume, devin un fashion icon și marginalizează tot mai mult pantofii clasici, cu tocuri înalte; tot mai multe femei preferă pantofii sport pe care îi asortează acum inclusiv la rochii vaporoase, pantaloni evazați sau chiar pantaloni eleganți de mătase.

foto: Shutterstock

Urmăreşte cel mai nou VIDEO încărcat pe unica.ro