Antarctica – curiozități despre continentul mai mare decât Europa

Regatul ghețurilor, cel mai mare deșert al planetei și cel mai puțin cunoscut, Antarctica este un tărâm plin de curiozități și continuă să ne provoace cu mistere greu de pătruns. Descoperă cele mai interesante curiozități despre Antarctica, un continent pe care nimeni nu îl va supune!

Când spui Antarctica, te gândești la întinderile imense de gheață și zăpadă pe care abia am început să le explorăm! Dar una dintre cele mai puțin cunoscute curiozități despre Antarctica ar trebui să ne preocupe mai mult decât temperaturile extrem de scăzute de la Polul Sud, și anume faptul că marele continent alb este ultima noastră resursă de apă dulce, nepoluată.

Este adesea numită lumea ghețurilor, deșertul infinit, tărâmul vânturilor și polul frigului, dar Antarctica este înainte de toate o resursă fenomenală de bogății naturale pe care trebuie să le protejăm.

Cel mai aspru deșert din lume

Antarctica este regiunea polară din sudul Pământului care cuprinde continentul Antarctida și porțiunile sudice din oceanele limitrofe. Este situată aproape în întregime în cercul polar antarctic și este înconjurată de Oceanul Antarctic.

Având 14 milioane de km pătrați, este al cincilea continent ca suprafață, după Asia, Africa, America de Nord și America de Sud. Aproximativ 98% din suprafața Antarcticii este acoperită de o pătură de gheață cu grosimea medie de 1,6 km, dar în anumite regiuni gheața ajunge la 4 km grosime. În pofida acestor cifre care par impresionante, în cazul în care planeta va continua să se încălzească accelerat, gheața din Antarctica s-ar putea topi în 20 de ani, după estimările NASA.

Ceea ce este și mai curios este faptul că sunt zone întinse în interiorul continentului alb în care nu există deloc zăpadă sau gheață, doar piatră. Iar acest lucru se datorează faptului că în aceste zone nu a mai nins de peste 2 milioane de ani. Aceste văi uscate sunt cele mai aspre și vechi deșerturi de pe pământ. Aproape nimic nu trăiește aici, iar temperaturile pot atinge valori negative incredibile, de peste -80 de grade Celsius.

Antarctica sau Antarctida – de ce sunt două nume aproape identice

Cele două nume sunt folosite alternativ în hărțile vechi și amândouă înseamnă același lucru: opus Arcticii, adică regiunea situată la polul opus față de Arctica (sau Polul Nord). Cu toate că cele două nume desemnează aceeași zonă, cercetătorii fac o diferență clară între Antarctica și Antarctida:

• Antarctida se referă la uscatul propriu-zis, ascuns sub stratul masiv de gheață;
• Antarctica se referă la întreaga regiune polară solidă: uscatul + ghețarii care o acoperă. Ghețarii Antarcticii sunt reprezentați de calota de gheață, ghețarii de șelf și banchiza (stratul plutitor de gheață).

Un continent dedicat cercetărilor științifice

Antarctica a fost explorată abia în anul 1820, iar primul contact cu acest tărâm a lăsat impresia navigatorilor că este doar un grup de insule. Abia în 1840 s-au adunat mai multe informații și s-a constatat că este vorba de un continent întreg, chiar al cincilea continent de pe planetă.

Norvegianul Roald Amundsen a fost primul care a atins polul sud, pe data de 14 decembrie 1911, învingându-l pe englezul Robert Scott.

Pe 1 decembrie 1959 a fost semnat tratatul antarctic, după mai bine de un an de negocieri secrete între 12 ţări. S-a stabilit că regiunea trebuie să fie dedicată doar activităţilor ştiinţifice paşnice, iar 48 de naţiuni au semnat tratatul.

S-au deschis între timp mai bine de 80 de centre de cercetare la iniţiativa a 30 de ţări, conform unui raport din anul 2009. Echipe de cercetători merg în fiecare an, în mod constant în Antarctica. Aici trăiesc și lucrează aproximativ 4000 de cercetători vara şi 1000 de specialiști, iarna.

Continentul nu are populaţii indigene, singurii oamenii care ajung aici sunt trimiși în scop științific și diplomatic. Cu toate acestea, în ianuarie 1979, s-a născut primul copil în Antarctica, pe nume Emile Marco Palma. Mama sa fusese trimisă de Argentina în încercarea de a revendica o porţiune a continentului, iar tatăl său era comandantul detașamentului de soldați argentinieni care era cantonat la Baza de Cercetare Esperanza.

Curiozități despre Antarctica – geografie și climă

Ca dimensiune, Antarctica ocupă locul al 5-lea în topul continentelor, iar calota glaciară reprezintă cea mai mare masă de gheaţă compactă. Dacă includem şi insulele şi gheţurile plutitoare, suprafaţa continentului ar atinge 14 milioane de kilometri pătraţi, adică ar fi de 1,5 ori mai mare decât SUA.

Procentul de gheaţă este de 99%, deși există câteva locuri stranii unde nu există deloc gheață. Gheața din Antarctica face parte dintr-un ciclu natural care menține echilibrul hidrologic al planetei. Gheața se formeazǎ prin înghețarea apei oceanice sau prin depunerea zăpezii pe uscat și se topește prin evaporare sau prin scurgerea în ocean.

Continentul deține 70% din rezervele de apă dulce ale Terrei.

Grosimea medie a gheţii este de aproape 1,6 kilometri.

Cea mai mare banchiză se numeşte Ross, măsurând în jur de 510.000 de kilometri pătraţi, adică 3,7% din suprafaţa continentului.

În Antarctica există munți și canioane, dar și lacuri înghețate fenomenale. Munţii Gamburtsev se află în interiorul continentului, cu vârfuri care depăşesc 3000 de metri, dar sunt îngropaţi sub 4800 de metri de gheaţă.

Ascuns sub gheaţă este şi lacul Vostok, cel mai mare dintre cele 200 de lacuri răspândite pe tot continentul. Prima forare în calota de gheață de deasupra lacului a fost efectuată în 2012. În urma prelevării probelor biologice din apa lacului s-au găsit 3500 secvențe de ADN diferite. Cu siguranță, lacul Vostok ne poate dezvălui o mulțime de taine din istoria străveche a Pământului. Apa acestui lac este izolată de lumea exterioară de zeci de milioane de ani!

Straniu este și lacul Deep Lake, care are o apă atât de sărată încât nu îngheață nici la minus 20 de grade Celsius.

Lacurile de pe continentul alb sunt acoperite de gheață, dar ele nu îngheață datorită căldurii geotermale și a presiunii, sau, spus mai simplu, din cauza căldurii miezului Pământului.

S-a descoperit şi un canion în timpul unei expediţii din 2010. Are 10 kilometri lăţime şi 100 lungime, coborând la 1,5 kilometri adâncime.

Munţii transantarctici separă continentul în două secţiuni şi cu cei 3500 de kilometri lungime reprezintă unul dintre cele mai lungi lanţuri muntoase de pe pământ. Vârful cel mai înalt este în masivul Vinson (4987 m.)

Tot în Antarctica se află muntele Erebus, cel mai sudic vulcan al planetei, care găzuieşte singurele lacuri de lavă permanente. Pe acest munte există fiscuri pe unde sunt eliberate gaze fierbinți, dar aburul îngheață aproape instant formând turnuri uriașe pe care vânturile puternice le modelează permanent.

Antarctica are şi dune de nisip: cea mai mare măsoară 70 m. înălţime şi mai mult de 200 m. lăţime, aflându-se în văile seci McMurdo.

Continentul suferă de o încălzire accelerată: peninsula antarctică s-a încălzit cu 2,5 grade în ultimii 60 de ani, de 5 ori mai rapid decât restul globului.

87% dintre gheţari sunt în retragere, potrivit staţiei de cercetare Palmer. În anul 2000, cel mai mare aisberg măsurat vreodată s-a desprins din banchiza Ross. Aisbergul avea 270 km. lungime şi 40 km. lăţime.

Curiozități din Antarctica – viața și bogățiile continentului

Fauna și flora sunt foarte sărace în Antarctica. Aici trăiesc doar două specii de plante care fac flori și care populează doar câteva insule și o peninsulă.

Iar fauna este reprezentată în mod deosebit de pinguini, foci și balene. Pinguinul imperial mascul este singurul animal cu sânge cald care rămâne pe continent în lunile de iarnă. El rămâne pentru a avea grijă de oul depus de partenera sa, deoarece femelele pleacă pe mare să se hrănească timp de aproape 9 săptămâni.

Pinguini din diferite specii, foarte rezistenți la temperaturile scăzute, trăiesc aici și ajung la colonii uriașe pe timpul verii, colonii atât de mari că depășesc multe orașe bine populate. Alături de pinguini mai trăiesc și mari familii de foci. Dar cele mai răspândite vietăți din Antarctica nu sunt pinguinii, ci o specie de vermi bine adaptată la îngheț.

Inițial, cercetătorii au adus cu ei câini de sanie, dar aceștia sunt acum interziși. Nu este permisă introducerea niciunei specii din afara continentului, pentru a nu perturba viața speciilor indigene.

Numărul oamenilor care ajung aici a început să crească pe timpul verii și nu este vorba numai de cercetători. Într-adevăr, stațiile de cercetare găzduiesc peste 4000 de specialiști în fiecare an, dar tărâmul fascinant de gheață a început să atragă tot mai mulți turiști. În anul 2010, numărul turiștilor ajunsese la 20.000.

Exploratorul britanic şi meteorologul Felicity Aston a fost prima persoană care a schiat singură în Antarctica, parcurgând 1744 km. în 59 de zile, între 2011 și 2012.

Exploratorii care se aventurează în Antarctica studiază deopotrivă calota de gheață, curenții de aer, vânturile, fauna și flora, dar și… meteoriții. Una dintre cele mai interesante curiozități despre Antarctica este aceea că uriașa calotă de gheață a reținut de-a lungul a milioane de ani un număr surprinzător de meteoriți. Peste 20.000 de mostre de piatră din surse necunoscute au fost prelevate începând cu 1976. Meteoriții sunt ușor de observat pe întinderea albă, iar ei rezistă aproape intacți în acest climat rece și uscat, și nu se dezintegrează precum meteoriții care ajung în alte zone de pe Terra.

Cele două orașe din Antarctica

Cercetătorii vin aici din toată lumea, dar cele două orașe înființate pe continent sunt revendicate de Chile și de Argentina.

Cel mai mare oraș dintre cele două este Villa Las Estrellas („Orașul Stelelor”), fondat în 1984 de Augusto Pinochet, care dorea să pună stăpânire pe o parte din continent. Astăzi, orașul are statut de stație de cercetare și are o școală, un spital, un hotel, o poștă, internet, televiziune și chiar acoperire pentru rețelele mobile.

Celălalt oraș se numește Baza Esperanza și este o stație de cercetare argentiniană. Are 55 de locuitori iarna, inclusiv 10 familii și doi profesori. Orașul a fost fondat în 1953 și a devenit larg cunoscut în 1978, datorită nașterii lui Emilio Marcos Palma, prima persoană care a venit pe lume în Antarctica.

În acest oraș a fost înregistrată cea mai ridicată temperatură de pe continent, de 18,3 grade Celsius, în timp ce, la polul opus, cea mai scăzută temperatură înregistrată a fost de minus 89,2 grade Celsius.

foto: Shutterstock