Animale care îşi schimbă culoarea iarna

Blana albă ajută unele animale să se camufleze pe timp de iarnă și să scape de prădători. Altele profită de blana sau de penele lor albe pentru a vâna mai ușor! Află ce animale își schimbă culoarea iarna și ce avantaje are acest fenomen.

Cât de spectaculoase și frumoase pot fi unele animale care își schimbă culoarea iarna. Iepurii albi ca omătul sau vulpea polară, care se confundă perfect cu un noian de zăpadă, fac deliciul fotografilor de wildlife. Multe animale sunt ajutate de natură să își schimbe blana iarna și să se camufleze perfect în zăpadă. Este șansa lor cea mai mare de supraviețuire în sezonul rece.

Homocromia – un fenomen fascinant

Pe măsură ce lumina zilei se scurtează și zilele devin tot mai reci, întreaga faună și floră trece prin schimbări majore, dar numai câteva animale au dezvoltat abilitatea extraordinară să își schimbă culoarea iarna. Acest fenomen este numit homocromie.

Odată cu primele ninsori, unele animale din zonele nordice capătă o înfățișare complet nouă. Dacă vara blana lor a fost cenușie, maronie, cu diverse pete de culoarea pământului, iarna devine complet albă. Și nu se schimbă doar culoarea! Se schimbă firele de blană în întregime.

Blana colorată de vară, mai subțire, cade și lasă loc altor fire mai groase și rezistente, de culoare albă. În plus, stratul de puf care reține căldura corpului devine mai des și mai pufos decât vara. Animalele care își schimbă culoarea iarna se transformă complet și devin de nerecunoscut, dar mult mai frumoase și mai pufoase!

Homocromie – mimetism – albinism

Homocromia este o colorație sezonieră, adică unele animale și specii de păsări își schimbă culoarea iarna și devin albe pentru a se camufla cât mai bine în decorul hibernal.

Colorația adaptabilă este un alt fenomen excepțional prin care unele specii de insecte și amfibieni, pești sau cameleoni își schimbă culoarea aproape simultan, imitând mediul înconjurător, pentru a se face nevăzute.

Mimetismul este și el uimitor: anumite specii de insecte, flori sau animale mici imită forma și culorile altor specii, pentru a scăpa de prădători sau pentru a atrage mai ușor un partener. Spre exemplu, numeroase specii de fluturi din zona tropicală și subtropicală imită anumite specii de flori pentru a se camufla pe aceste plante și pentru a deveni invizibili pentru păsări.

Lumea animalelor, a insectelor și a păsărilor este uimitoare și sunt adesea observate fenomene excepționale. Așa este albinismul care nu trebuie confundat cu homocromia. Albinismul este o boală genetică definită prin absența melaninei din celule, pigmentul care dă culoare pielii, firelor de păr și ochilor. Albinismul este foarte rar și este întâlnit atât printre oameni, cât și la păsări, reptile sau mamifere.

Persoanele sau animalele care suferă de albinism au părul, blana sau penele complet albe pentru tot restul vieții. În schimb, homocromia este fenomenul prin care unele păsări și animale își schimbă culoarea iarna și devin doar atunci complet albe sau aproape albe.

Ce animale își schimbă culoarea iarna

Culoarea albă este culoarea cea mai bună pentru camuflaj pe timp de iarnă, iar homocromia este întâlnită îndeosebi la animalele și păsările din zonele nordice. În ținuturile reci, unde zăpada domină peisajul timp de aproape șase luni pe an, animalele cu o blană colorată ar fi ieșit în evidență, devenind ținte sigure pentru prădători.

Ele au dezvoltat în timp un mecanism de apărare cu totul deosebit și reușesc să se confunde cu nămeții de zăpadă. Este cazul unor specii de iepure care trăiesc în zonele montane sau în zonele mai reci, unde iarna ține aproape jumătate de an.

Alte animale își schimbă blana și devin complet albe atât pentru a se ascunde de prădători, cât și pentru a vâna mai ușor, așa cum este cazul nevăstuicilor sau al vulpilor polare.

Nevăstuica

Speciile de nevăstuică din emisfera nordică își schimbă culoarea blănii de la maroniu la alb. Blana lor alb – argintie, de o frumusețe deosebită, le oferă camuflajul perfect pentru vânătoare și pentru a se ascunde de prădători.

Dintre speciile de nevăstuici, doar trei își schimbă culoarea și anume nevăstuicile din zonele nordice: nevăstuica mică (Mustela nivalis), nevăstuica cu coada lungă (Mustela frenata) și hermelina (Mustela erminea).

Datorită blăniței imaculat de albe, foarte pufoase și călduroase pe care o capătă iarna, hermelina a devenit o țintă predilectă a vânătorilor de blănuri de lux. Blănițele de hermelină sau hermină erau folosite pentru a tivi rochiile somptuoase ale prințeselor și ținutele de iarnă din catifeluri grele ale capetelor încoronate.

Tot datorită blăniței lor frumoase, herminele erau folosite în Evul Mediu drept animale de companie, fiind adesea întâlnite la curțile regale, pe lângă suverani pontifi și cardinali. O renumită reprezentare grafică este pictura Dama cu hermină de Leonardo da Vinci, în care o tânără din înalta artistocrație ține în brațe o hermelină albă.

Dar blana ei deosebit de fină nu a fost singurul motiv pentru care hermelina a fost adoptată drept animal de companie, ci și inteligența ei. Nevăstuicile sunt deosebit de descurcărețe și se adaptează ușor la tot felul de situații, fiind și ușor de dresat, dacă sunt capturate de pui.

Vulpea polară

Ca multe alte mamifere, vulpea arctică își schimbă blana la începutul iernii, doar că, spre deosebire de alte specii de vulpi, ea capătă o blană mult mai lungă, mai deasă și mai pufoasă, de o culoare alb – argintie. Pe timpul verii, vulpea arctică (Vulpes lagopus) are o blană scurtă și gri, dar odată cu venirea iernii, blana albă o ajută să se camufleze perfect în zăpadă și să scape de prădători periculoși precum lupii sau urșii. Totodată, blana albă o ajută să se ascundă bine în zăpadă, când vrea să vâneze un șoarece sau vreun iepure.

Vulpea arctică, cunoscută ca şi „vulpea polară” trăieşte în tundra arctică a Eurasiei şi a Americii de Nord, Islanda, Groenlanda şi Svalbard, precum şi insulele coastei de nord a Siberiei şi Canada. Vara şi toamna, vulpile polare depozitează mâncare suplimentară sub pământ în vizuinile lor sau în găuri săpate în permafrost. Mâncarea suplimentară este folosită iarna când hrana este greu de găsit.

Populațiile de vulpi polare sunt destul de stabile, deși sunt vânate și azi pe timp de iarnă pentru blana lor frumoasă din care se confecționează căciuli și paltoane de iarnă. În ultima perioadă, însă, comerțul cu blănuri de lux de vulpe argintie provine din crescătorii.

Iepurele sălbatic

Anumite specii de iepure își schimbă culoarea blănii de la gri-maronie la alb, bucurându-se de un camuflaj excelent pe zăpadă. În categoria de animale care își schimbă culoarea iarna intră șase specii de iepuri dintre care cele mai răspândite sunt iepurele american (Lepus americanus), iepurele arctic (Lepus arcticus) și iepurele de munte (Lepus timidus). Aceste specii colonizează zonele deluroase și zonele montane din Canada și din ținuturile nordice.

Primăvara și vara, blana lor de culoare gri-maronie îi ajută să se ascundă în păduri și printre stânci, însă, odată cu venirea iernii, blana lor albă este o barieră de protecție redutabilă împotriva prădătorilor naturali, dar și a vânătorilor.

Și blana albă de iepure polar intră în categoria blănurilor de lux, acest animal fiind vânat în mod excesiv în secolul trecut. În zilele noastre, moda blănurilor a cam trecut, cererea este mult mai mică pe piață, iar majoritatea blănurilor provin acum din crescătorii autorizate.

Hamsterul pitic siberian

Acest hamster își schimbă culoarea blănii de la maro la alb în timpul iernii și este unul dintre cele mai frumoase specii de hamster. Phodopus sungorus, pe numele lui științific, trăiește în zonele verzi din Kazahstan, din nordul Chinei și Rusia.  

Animalul are o blană dungată fină, de culoare cenușie, care de la iarnă la vară, are nuanțe diferite. Ca și celelalte specii de hârciogi, este un animal solitar, care sapă galerii subterane bine compartimentate, cu mai multe ieșiri. Hrana lui este de natură vegetală, dar poate consuma rar și insecte. Este recunoscut după dunga închisă la culoare de pe spate.

Și el a devenit animal de companie, fiind foarte puțin costisitor și pretențios. Dar, în captivitate, blana lui nu mai devine albă pe timp de iarnă, deoarece organismul nu mai este supus schimbărilor de temperatură și lumină din mediul lui natural.

Lemingul polar

Rozător de mici dimensiuni, de numai 25-35 de grame, lemingul polar reprezintă hrana preferată a vulpilor polare. Pe timp de iarnă, și el își schimbă culoarea blăniței, care dintr-o nuanță de maro devenind alb-cenușie, pentru a se proteja de prădători.

Schimbarea blăniței cu una mai groasă și mai deasă de iarnă este esențială pentru supraviețuirea în condiții extreme, la temperaturi cu mult sub 0 grade!

Leopardul zăpezilor

Această specie deosebită de leopard trăiește în zonele muntoase din Asia Centrală, dar este pe cale de dispariție. Pe timpul verii, leopardul de zăpadă are o blană cu nuanțe maro și pete de culoare închisă, în timp ce iarna, blana lui capătă o nuanță albă, cu mici pete gri. Această colorare este ideală pentru ca animalul să se poată ascunde bine în mediul lui natural, printre stâncile întunecate, pietre, zăpada albă și gheață.

Multă vreme a fost vânat pentru blana lui deosebită, cu un fir lung de aproape 6 cm și cu straturi groase de puf. Din anul 2012, vânătoarea lui a fost interzisă, dar braconajul nu poate fi stopat în totalitate.

Caribuul lui Peary

Trăind în zonele cele mai reci ale Canadei, acest caribu (Rangifer tarandus pearyi) își schimbă culoarea iarna și blana ajunge de la gri-maroniu la alb, fiind adaptată pentru a izola animalul de frig.

El se hrănește cu iarbă și cu mușchi, folosindu-și copitele mari pentru a scormoni zăpada în căutare de hrană. În sezonul rece, blana lui devine aproape albă, cu ușoare dungi de gri sau cenușiu.

Animalul a fost botezat după Robert Edwin Peary, primul explorator care a ajuns la Polul Nord.

Ptarmiganul

Aceste păsări din tundra arctică și pădurile boreale își schimbă penajul de la maroniu la alb pentru a se ascunde de prădători iarna. Sunt păsări de dimensiuni medii, din familia potârnichilor, care trăiesc în regiuni din tundra arctică și pădurile boreale din America și Eurasia.

Doar trei specii își schimbă culoarea în timpul iernii, și anume ptarmiganul alpin (Lagopus muta), ptarmiganul cu coada albă (Lagopus leucurus) și potârnichea albă (Lagopus lagopus), și toate au picioarele acoperite cu pene pentru a se putea deplasa pe zăpadă.

Bufnița polară

Este una dintre cele mai mari, cele mai puternice și agresive păsări de pradă, denumită adesea Teroarea Nordului. Bufnița polară este o pasăre deosebit de inteligentă care poate trăi în sălbăticie până la 10 ani, iar în captivitate chiar și 35 de ani.

Lungimea corpului este de aproximativ 70 de centimetri, iar anvergura aripilor atinge un metru și jumătate. Deși cântărește doar 3 kilograme, bufnița polară este un prădător extrem de eficient. Aceasta are un aspect deosebit, cu un penaj alb – pestriț extrem de des, corpul fiind protejat cu un strat de grăsime menit să o protejeze de frig. Ochii sunt de un galben intens, mari pentru mărimea capului, cu scopul de a vedea cât mai bine prada.

În timpul verii, bufința polară are un penaj pestriț, stropit cu pete negre, dar pe timpul iernii penajul ei se schimbă, petele negre aproape dispar și capătă o imagine alb-imaculată, care se confundă bine cu zăpada.

foto: Shutterstock