Inedit: Tradiţii şi superstiţii legate de sarcină şi copii

Obiceiurile strămoșești s-au combinat, în timp, cu cele de pe alte meleaguri și cu cele religioase. Așa se face că primii ani din viaţa unui copil sunt un șir de ritualuri. Dar câte sunt creștine și câte ţin de superstiţii nefondate?
Încă din primele luni, în care începe să capete contur în pântecele mamei, copilul e pus sub pecetea unor legi nescrise, superstiţii fără sens. Chiar dacă religia nu le privește cu ochi buni, femeile le respectă cu sfinţenie. În funcţie de regiune, etnie, clasă socială, mediu de viaţă, obiceiurile se ţin lanţ. O fi bine sau nu să spui că ești gravidă, până la 3 luni?
Unii spun că e de bine, că dacă nu te lauzi, va vorbi târziu copilul. Alţii cred că, dimpotrivă, e de rău, că ţi se pot face farmece, te poţi deochia și poţi pierde sarcina. Pe cine să iei în seamă? Apoi, începând cu lăuzia și botezul, până la tăierea moţului ori ruptul turtei și la vândutul pe fereastră în caz de boală, pe cât de multe sunt obiceiurile, pe atât de complicate sunt dilemele.

Tradiţii sau superstiţii?

Având în vedere că Biserica Ortodoxă nu este de acord cu previziunile privind viitorul, nici cu ritualurile referitoare la ghicirea sorţilor, nu se explică de ce oamenii, mai cu seamă cei credincioși, au combinat legea creștină cu cea păgână. Astfel, obiceiuri precum tăierea moţului, ruperea turtei și altele ca ele nu-și au rostul, căci nu corespund învăţăturilor creștine. Totuși, dat fiind că se bucură de popularitate, ar trebui să le menţionăm:
►  Gravida nu trebuie să fure, că va fi copilul hoţ. Din același motiv, nu trebuie să i se taie pruncului unghiile, până la botez. Ce se va întâmpla mai târziu nu se știe, însă, cu siguranţă, dacă un copil crește într-o familie de hoţi, va fi și el la fel, și nu din cauza unghiuţelor tăiate înainte de botez. Ba chiar e indicat să i se taie unghiile cât e foarte mic, pentru că se poate zgâria sau lovi. Însuși Iisus spunea că sluga face ce vede la stăpân, iar copilul va face ce fac părinţii.
►  „Apa copilului” se ţine 40 de zile. Este vorba despre apa pe care, la nașterea unui copil, bunica sau cineva apropiat o duce la biserică, spre a fi sfinţită de preot. Aceasta se va folosi, picurând câte puţin, timp de 40 de zile, începând cu prima zi de viaţă, la baia de seară a copilului. În caz că nu se simte bine, mama are voie să bea câte un pic din apa sfinţită, dar nimeni altcineva. A nu se confunda cu apa rămasă de la prima băiţă după botez. Aceasta trebuie aruncată imediat la pomi sau la flori, să nu rămână niciun strop, căci are puteri magice și e folosită la vrăji.
►  Când un copil este foarte bolnav și, aparent, nu i se poate găsi leacul, în popor, există o soluţie pentru vindecare: vânzarea copilului și schimbarea numelui. În unele zone ale ţării, se oprește primul trecător văzut în cale. Acestei persoane i se dă copilul pe fereastră, cu o lumâ­nare aprinsă ori așezat pe un făraș cu cenușă. Ea îi dă alt nume copilului și i-l înapoiază mamei pe ușă. Biserica acceptă, în caz de boală, alt tip de ritualuri, care se fac la slujbă, nicidecum așa ceva. Copilul bolnav poate fi întins pe jos, în calea preotului, când iese cu Sfintele Daruri, ca să fie pășit de acesta sau, în cazuri mai speciale, preotul se dezbracă de veșminte peste cel bolnav.
►  Nimeni nu mai știe de ce se fac și ce înseamnă aceste ritualuri în sine, însă toată lumea le practică. Tăiatul moţului și ruperea turtei sunt prilej de mari petreceri, la împlinirea vârstei de un an. Se presupune că bebelușul nu trebuie să fie tuns niciodată până împlinește un an. Momentul cel mai important este alegerea unui obiect de pe o tăviţă, care face deliciul asistenţei, căci primul obiect pe care copilul va pune mâna este considerat determinant pentru viitorul său.

Vezi cele mai intalnite traditii la botezul bebelusului!