Inedit: Din culisele vieţii de balerină

06.11.2012, 10:40.

Când eram de-o şchioapă, mama m-a dat la balet, aşa cum era moda pe atunci.
Eu nu eram atât de încântată de întâlnirea cu profesoara un pic cam trăsnită, după mintea mea, şi de eternele ei comenzi: plié, demi plié… Acum, după atâţia ani, i-am văzut la lucru pe cei mai mari balerini ai ţării şi am regretat puţin că nu m-am ţinut de balet.
Adina Tudor are 23 de ani şi face parte din corpul de balet. Este o tânără solară care ne primeşte zâmbitoare în cabina pe care o împarte cu celelalte balerine. O cabină destul de modestă, în care fiecare balerină are un mic dulăpior personal şi oglinda aferentă. Tutu-urile, fustele profesionale realizate din mai multe rânduri de tul, şi poantele stau agăţate în dreptul fiecărei oglinzi. Din ce îmi spune Adina, Opera este casa ei.
„Repet aici de dimineaţă de la ora 10 până la 2 şi seara de la 5-6 până la 8. Mai sunt şi ocazii în care repetăm şi în timpul nostru liber, adică de la 2 la 4, tocmai pentru că nu sunt săli îndeajuns. Plus că seara mai avem şi spectacole. Nu prea există timp liber, ci doar timp de dormit şi odihnit. Lunea este ziua noastră liberă.”
Se spune despre balerine că au un regim alimentar drastic. Adina mă lămureşte însă că asta depinde de organismul fiecăreia. „Şi depinde şi de câte repetiţii ai. Când am un program foarte încărcat, cu foarte multe repetiţii, eu una îmi permit să mănânc orice. Consum foarte mult şi atunci am nevoie de multă energie. Iar în vacanţe mă abţin un pic, adică nu mănânc peste măsură. Mănânc puţin şi des.”
Deşi Adina spune că nu se abţine de la dulciuri, pâine sau carne, are o greutate de invidiat: 52 de kilograme.

Când o primă balerină devine mămică

Corina Dumitrescu, prim-solista Operei Române, este viitoare mămică. De aceea, ea nu mai apare acum pe scenă, însă este prezentă acolo ca maestru de balet. Corina spune că o balerină, chiar dacă devine mămică, are toate şansele să revină pe scenă. „Depinde foarte tare şi de dorinţa ei, pentru că un copil îţi schimbă viaţa şi gândurile despre carieră. Deja balanţa înclină către familie. Pentru mine cariera oricum va continua. Chiar dacă nu voi mai fi pe scenă, voi fi în spatele ei. Chiar şi acum, însărcinată fiind, mă menţin activă, particip la foarte multe repetiţii.
„De dansat, se poate dansa chiar şi însărcinată, spune Corina. „Sunt balerine la Opera Română care au dansat până în patru luni, au avut un corp perfect, dar, în acelaşi timp, sunt balerine care s-au oprit din primele săptă mâni de sarcină pentru că aveau probleme medicale. „Dar ce se întâmplă cu o balerină când nu mai poate dansa? „Se rupe ceva în tine, dar trebuie să fii destul de inteligent ca să mergi mai departe”, spune Corina. „La 40 de ani, un om este în floarea vârstei, iar tu trebuie să-ţi schimbi meseria, să începi o altă viaţă. Sunt persoane care la această vârstă au terminat cu baletul şi au zis că nu mai pot rămâne în lumea aceasta pentru că nu mai suportă să-i vadă pe alţii dansând şi ele să nu fie pe scenă. Nu este foarte simplu să stai deoparte.”
Baletul este totuşi o profesie grea, uneori chiar periculoasă. Orele epuizante de repetiţii pot lăsa urme iremediabile asupra corpului. „Bolile profesionale sunt cele legate de articulaţii, de musculatură şi de osatură. Sunt puţini balerinii care nu au avut accidente în viaţa lor. De exemplu, eu am avut două intervenţii la genunchi, ultima fiind chiar în vara aceasta. Şi sunt balerine care au accidente şi intervenţii chirurgicale chiar la 20 de ani.”
Corina, deşi a dansat foarte mult în străinătate, a ales să rămână pe scena autohtonă. „Mie mi-a plăcut aici. Şi tot timpul m-a reţinut speranţa că următorul an va fi mai bun. Deşi nu a fost întotdeauna aşa.”

Dansul şi nu iubitul e dragostea vieţii lor

Bianca Fota este o tânără speranţă a baletului. Dar nu face caz de acest lucru, fiind de o modestie fermecătoare. Fragilă şi elegantă, micuţa balerină îmi răspunde hotărât chiar şi la întrebările mai delicate.
„Aproape că trebuie să renunţi complet la ieşiri sau la alte distracţii obişnuite pentru un tânăr de vârsta mea”, vorbeşte ea despre inconvenientele vieţii de balerină. Şi atunci cum are timp pentru o relaţie, te-ai putea întreba?
Nu prea are. „Multe relaţii se încheagă între noi, balerinii. Sunt şi cupluri care s-au căsătorit printre noi. Dar sunt şi foarte multe balerine care rămân singure, care nu-şi găsesc jumătatea niciodată.” Greu de crezut, aşa-i? Dar sunt oare aceste sacrificii bine recompensate din punct de vedere material? „Satisfacţiile sunt doar sufleteşti, materiale nu”, răspunde prompt Bianca. Nu regretă însă. „Tot ce vreau este să dansez. Odată ce te-ai apucat de balet, nu mai poţi renunţa la el. Când te aplaudă o sală întreagă, uiţi de partea financiară.”

Toate fetiţele vor să fie balerine

Magda Rovinescu, fostă stea a baletului român, se ocupă în prezent de şcoala de balet din cadrul Operei Române. Am surprins-o în timpul lecţiilor de balet cu picii de 10 ani, dar am fost şi noi surprinşi văzând numărul mare de părinţi care roiau în jurul micuţelor balerine. Aliniate disciplinat lângă cele două bare din sala de repetiţii, fetiţele executau cuminţi paşii de bază din balet.
Doamna Rovinescu are sub aripa sa 200 de elevi, dintre care doar trei băieţi. Însă, culmea, cel mai special elev este chiar un băiat, Dragoş Muşat, care promite să devină unul dintre cei mai mari balerini ai lumii. Dar ce calităţi trebuie să aibă un copilaş ca să aibă o şansă în balet? „Să fie în primul rând subţire, asta este obligatoriu, şi să aibă o statură longilină. Este foarte important să nu aibă platfus, adică talpa piciorului plată”, mă lămureşte maestra de balet.
Vârsta la care este recomandată începerea baletului este de 5 ani, iar micuţii talentaţi trebuie să sacrifice un pic din timpul de joacă şi, implicit, din copilărie. Indiferent dacă vor deveni sau nu balerini, cei care trec prin şcoala de balet rămân cu o ţinută şi cu un mers elegant. Se cunoaşte cine a făcut balet!