Numele lui Adrian Despot răsună la fel de puternic în 2019 ca acum 23 de ani, în 1996, când alături de câțiva prieteni punea bazele celebrei Vița de Vie. Cu toate acestea, parcursul său – atât profesional, cât și personal – nu a fost unul facil, ba dimpotrivă: începuturile au fost tumultoase, iar ascensiunea, chiar daca a sosit imediat, nu a fost așa cum si-a dorit-o el.
Ceea ce el numește în cuvinte proprii „promisiunea făcută mie însumi” este cheia schimbărilor care l-au propus drept una dintre cele mai recognoscibile voci ale muzicii românești până în prezent.
Povestește-ne despre o promisiune importantă care ți s-a făcut la începutul carierei, dar care nu a fost îndeplinită
Of, în meseria mea am senzația că totul începe cu o promisiune. De fapt, cu zeci de promisiuni care nasc asteptari si despre care, pe măsură ce trece timpul, realizezi că sunt doar himere. De exemplu, suntem învățați de mici și ni se promite că lumea e dreaptă. Well, nu e! Dar asta învățăm singuri mai târziu, adunând dezamăgirile. Ăsta este, probabil, și motivul pentru care mulți renunță pe parcurs. Eu nu am renunțat! Mi-am ales propriul drum – am ales să părăsesc Școala Vedetelor în punctul ei de maximă glorie și să încep de la zero cu o trupă care atunci se forma – chiar dacă lucrul asta părea o nebunie la momentul respectiv. Pentru că la Școala Vedetelor nu eram eu și aveam o nevoie cumplită să fiu.
Celebra zicală „cărări bătătorite” este o metaforă frumoasă, însă doar pentru basme. În viața reală trebuie să îți faci propria cărare și să te ții de ea, oricât de ciudat sau dificil ar părea. În final, ea este singura care te va duce acolo unde îți este menit să ajungi. Toate celelalte, deși au o destinație aparent sigură și clară, sunt… ale altora. Asta este promisiunea pe care fiecare din noi ar trebui să o aibă cu sine.
Cum te-a afectat?
Fiind crescut în spiritul dreptății și onestității a fost direct stop pe piept. Realizăm în timp real că lumea nu e dreaptă. De la indignare, furie și revoltă am ajuns la invidie, ură, disperare și, într-un final, depresie. La 18 ani plecam în turnee cu Școala Vedetelor, cu toți colegii mei, zeci de mii de fani, isterie de masă la propriu – eram escortați mereu de jandarmi pentru că altfel nu se putea, ce mai, eram the coolest shit in Romania dar eu eram de fapt trist și singur.
Nu te pregătește nimeni pentru așa ceva și, oricum, ai senzația că nimeni nu te înțelege. Nimic nu pare să aibă sens. Am fost nevoit să trec singur prin tot, să mă lovesc cu capul de toți pereții, să cobor până în străfundurile depresiei ca să o înțeleg și să încerc să mă ridic de acolo, cand singura variantă ramasă era în sus.
Cum ai depășit momentul: (Făcându-ți o promisiune ție?)
Cu muzica. Prin muzică! E singurul lucru care m-a ținut pe picioare, singurul prieten. Ea m-a salvat și mi-a devenit lege. Am ajuns să trăiesc într-un univers paralel, să văd și să înțeleg lumea prin versurile cântecelor care mă însoțeau 24 de ore din 24. Muzica a devenit realitatea mea, iar realitatea înconjurătoare – doar un film prost. Ea, muzica, este motivul pentru care nu am renunțat. Am primit atât de multe de la ea, încât, după ce am reușit să mă pun psihic pe picioare, m-am simțit obligat să-i întorc serviciul. Atât cât pot eu, atât cât sunt eu, în fiecare notă, în fiecare vers. Asta a fost promisiunea pe care mi-am făcut-o eu mie.
Dedicația mea este direct proporțională cu ce am primit de la muzică, adică totala. Am început să mă instruiesc și să îi ofer de fiecare dată maximul meu de potențial atât fizic, cât și psihic. Zilele nebune din tinerețe au fost înlocuite cu profesionalism, sobrietate și focus. De fiecare dată când fac muzică, pe scenă sau în studio, vreau să fiu la capacitatea mea maximă, ca să îi pot oferi cât mai mult din mine.
Crezi că promisiunile făcute nouă sunt mai importante decât cele făcute altora?
Probabil. Totul începe cu promisiunile pe care ți le faci ție. Ele te definesc ca om, cu tine trebuie să înveți să trăiești bine, în primul rând, pentru a te putea ocupa mai apoi de ceilalți. Iar dacă reușești asta, restul vine de la sine.
Crezi că o promisiune poate schimba viața cuiva?
Pe a mea a schimbat-o. Nu exclud doza de noroc și pasiune, însă încăpățânarea cu care mi-am păstrat promisiunea este cea care m-a adus în punctul în care sunt azi. Litera mea de lege. Așadar, nu pot decât să recomand și altora să-și găsească puterea lăuntrică și să aibă curajul să își schimbe viața în bine. Pentru că totul pornește de la o promisiune, fii pe fază pe 14 mai și intră pe promisiunea.ro – schimbarea e aproape!
Ultima modificare mai 8, 2019 4:34 pm