Iubit ca actor, regizor, desenator, respectat pentru viaţa familială stabilă şi discretă, Horaţiu Mălăele respiră bucurie şi sensibilitate, candoare şi mult umor.
Linişte. Filmul s-a terminat. „Funeralii fericite” – un film la care ai vrea să plângi, dar nu ai când, pentru că eşti prea ocupat cu râsul. Un film în care, dincolo de scenele de viaţă, dincolo de ipotezele asupra morţii, e multă dragoste, simţită în fel şi chip, exprimată în fel şi chip – aşa cum ştie, aşa cum poate fiecare dintre personaje.
700 de spectatori, în sala slab luminată, au rămas tăcuţi, încă sub vraja celor ce s-au întâmplat pe ecran. Echipa de realizatori s-a aliniat deja în faţă, s-au spus câteva cuvinte, apoi s-a lăsat tăcerea. Nu mai vrem nimic.
Cu toţii îl aşteptăm pe actorul protagonist şi totodată regizorul filmului, Horaţiu Mălăele, care trebuie să vină dintr-o clipă într-alta, direct de la teatru, de pe scenă.
Chiar dacă distribuţia este plină de nume mari, de talente speciale, nu poţi să nu recunoşti – ca şi în fiecare spectacol de teatru în care joacă – cine este motorul, locomotiva care trage totul după sine.
La un moment dat, Bogdan (Mălăele, desigur) răspunde la telefon şi iese în grabă din sală. Rumoare: „a venit, e aici…”. În aplauzele şi strigătele noastre, intră simplu şi grăbit şi spune câteva cuvinte: „Mai bine mai târziu decât niciodată!
Vezi continuarea pe avantaje.ro. CLICK AICI!