Yammy… chiar te poti abtine sa nu-ti adancesti degetele in oala cu ciocolata calda, dupa care sa le cureti in gura si sa te-ndulcesti? Adu-ti aminte, era seara de Ajun…
… si toata familia astepta musafiri.
In bucatarie, mama prepara prajituri. Mirosul de zahar ars si de ciocolata ajungea pana in sufragerie si facea ca bradul cu ale sale stelute sa para din turta dulce. Dornica sa aduni cu degetul resturile de crema de pe o oala in timp ce-ti priveai parintele cum decoreaza biscuitii cu zahar, ai dat iama in bucatarie si te-ai cocotat fix in tava cu negrese care statea tolanita pe pat.
Ai vazut-o pe mama cum duce mana la gura a panica, iar ciorapeii tai albi, pe care doar ce ii imbracasei, erau acum negri si lipiciosi. Dar tu… tu miroseai toata a ciocolata si radeai la gandul ca, de pofta, ai putea gusta din ciorapi. Dupa care, ti-ai cerne in par putina faina, precum Craiasa Zapezii, te-ai parfuma la incheieturile mainilor cu esenta de migdale si ti-ai da cu scortisoara in obraji. Ca sa fii si tu o prajitura, sa astepti musafirii frumos, in platou, iar ei sa-ti spuna ca esti foarte gustoasa.
Gustul copilariei… Iti aduci mereu aminte de el, de Sarbatori, te simti copil de fiecare data in preajma lui si zambesti nostalgic ori de cate ori iti gadila narile. Si, recunoaste, iti pui si-acum, pe furis, cand faci prajituri de Craciun, putina faina in par. Exista insa locuri unde copilaria, de care iti este dor mereu, este vesnica. In Atelierul de Ciocolata de la Constanta visele iau forma, iar in Tara de Turta Dulce de langa Pitesti, formele prind viata.
Atelierul de ciocolata
La Targul de Turism, standul ministerului de resort este reprezentat de Atelierul de Ciocolata al cofetarului constantean Silvian Miron. Pe masutele joase, inconjurate de scaunele ca pe vremea lui Creanga, lenevesc nasturi de ciocolata alba si neagra, tolaniti pe niste cartoane.
Ititi de niciunde, tabara pe ele 17 copii pana in cinci anisori. Fara sa-si dea gecile jos, baga in gura doi-trei banuti deodata si vorbesc veseli, cu gura plina, non-stop. Silvian intreaba un baietel cum il cheama, incep toti sa-si spuna numele. Se intereseaza daca ii este unuia sete, toti tipa ca le e sete.
Ii pune unuia o boneta de cofetar pe cap, toti tipa ca vor „palalie” pe cap. „Suntem bucataristi?”, se amuza un copil in timp ce educatoarea ii leaga la spate un sort in miniatura, astfel incat ciocolata pe care urmeaza sa o modeleze sa nu ajunga pe hainute. Mihaita vrea sa-l faca statuie pe prietenul sau Andrei, Andrei confirma, „da, eu sunt prietenul lui”, Alexandra vrea sa modeleze un fluture, iar Stefan, o masina. Si cum isi spun ei visele nerabdatori, apare cofetarul-minune cu o oala, iar copiii tipa fascinati, in cor, „Ciocolataaa!”.
Page: 1 2