Vineri, 13 mai 2022, Google o celebrează pe Elena Caragiani-Stoenescu, reporter, corespondent de război și prima femeie aviator din România, print-un nou logo pe google.ro.
Google, logo dedicat Elenei Caragiani-Stoenescu, prima femeie aviator din România
Doodle-ul marchează 135 de ani de la nașterea Elenei Caragiani-Stoenescu și este ilustrat de artista Dariana Ilie din Cluj-Napoca, a transmis Google România.
Personalitatea Elenei Caragiani-Stoenescu, determinarea și moștenirea ei inspiră multe femei să-și urmeze visele. „Inspirația pentru crearea doodle-ului vine chiar din povestea și personalitatea ei”, a spus Dariana Ilie.
„Mi-aș dori ca oamenii să fie mai determinați și optimiști în urmărirea chiar și a celor mai mărunte vise din fiecare zi. Doodle-ul creat de mine este un exemplu pentru ce poți realiza când ești atent la ceea ce simți și îți urmezi pasiunea”, a completat.
Născută pe 13 mai 1887, la Tecuci, Elena Caragiani-Stoenescu a zburat pentru prima oară cu avionul în 1912, la 25 de ani. Avionul era pilotat de fostul ei instructor de echitație, cumnatul său, Andrei Popovici, viitor general de aviație.
În același an, s-a înscris la Școala de pilotaj a Ligii Naționale Aeriene de la Băneasa, fiind singura femeie care urma cursuri de pilotaj. Ministerul Educației și Apărarea Civilă i-au respins licența de pilot civil, în ciuda absolvirii studiilor.
Și-a urmat pasiunea la Paris, înscriindu-se la Școala civilă de aviație a lui Roger Sommer. Brevetul de pilot i-a fost ulterior eliberat de Federația Aeronautică Internațională la 22 ianuarie 1914, în Franța. Astfel a devenit a 12-a femeie din istorie cu o licență internațională de zbor și prima femeie aviator din România.
Autoritățile române nu i-au permis să zboare pe teritoriul țării noastre, astfel că Elena Caragiani-Stoenescu a devenit reporter la un cotidian francez, zburând în zona Caraibelor și Americii de Sud. Totodată, Elena a fost și corespondent de război pentru un trust de presă din Mexic.
După intrarea României în Primul Război Mondial, Elena a vrut să participe ca pilot, dar a fost din nou refuzată, devenind, în schimb, asistent medical în Crucea Roșie Română pe durata războiului.
După război și-a deschis o clinică medicală în Tecuci și a continuat să activeze ca jurnalist, specializată în evenimente aeronautice. Astăzi, un liceu din Tecuci îi poartă numele, iar activitatea ei este studiată la cursurile de aeronautică din România.
S-a stins din viață pe 29 martie 1929, la doar 41 de ani, răpusă de tuberculoză.