Gigel Ungureanu, unul dintre cei mai apreciaţi tineri balerini, dansează în această stagiune la Opera Naţională Bucureşti în spectacolele „Simfonia fantastică“ şi „Tango.Radio&Juliet“. Merită să îl vedeţi!Când ai început să faci balet?Am început la vârsta de 9 ani, aşa se începe baletul profesionist, când treci în clasa a patra. Printr-o întâmplare tata a cunoscut un balerin şi s-au împrietenit, m-au văzut că am energie şi m-au trimis la Cluj. Şi am ajuns într-un internat destul de urât, cu 40 de persoane într-o încăpere, n-a fost prea plăcută viaţa de internat şi după două săptămâni am spus că renunţ, că mă întorc acasă. Am plecat la Iaşi, am sunat părinţii şi le-am zis că nu mai rezist.Am mai stat o perioadă la Iaşi, începusem şcoala, dar m-au convins să mă duc din nou la Cluj. A fost greu în primii ani. Doar Clujul şi Bucureştiul aveau şcoală de balet, iar Bucureştiul era axat mai mult pe fete. Clujul scotea mai mult băieţi, nu ştiu de ce. Şcoala de la Cluj e foarte bună, sunt condiţii foarte bune, din păcate acum e foarte jos ca şi nivel. Până prin clasa a şaptea a opta mi-a fost destul de greu să mă obişnuiesc acolo, mai ales că era ca în armată. Aveam dimineaţa ore, cultură generală, după-amiaza aveam studii şi repertoriu şi alte subcategorii de dans, şi n-am prea avut copilărie aşa, am muncit mai mult în copilărie decât s-o trăiesc.Dar tu ai ales baletul?Părinţii m-au împins la început, au zis că e o meserie frumoasă, că o să văd lumea. Într-adevăr, aşa este. Pleci prin turnee, mergi prin alte ţări, ceea ce nu poţi face în România decât într-un concediu. Mi-a plăcut, şi din clasa a opta am zis că asta îmi doresc să fac pentru toată viaţa. Am crescut în meseria asta, eu asta ştiu să fac, dans.Gigel Ungureanu în "Ana Karenina".Care a fost primul tău rol principal?Primul rol a fost unul foarte greu, Prinţul Siegfried din „Lacul Lebedelor“. De-obicei nu se dă direct acest rol, se trece prin anumite categorii. Prima dată dansezi ansamblu. Se face ansamblu, după asta treci la demi-solo, roluri mai mici, solo şi prim solist. Eu am trecut direct de la ansamblu la prim-solist. Asta nu prea se face, dar Simona Noja mi-a dat şansa aceasta. Asta se întâmpla în ‘98, la Teatrul „Oleg Danovski“ din Constanţa, la care m-am dus după şcoală. Am dansat acolo 10 ani, acolo i-am întâlnit şi pe Gigi Căciuleanu şi pe Ion Tugearu, şi pe Sergiu Anghel, mai mulţi coregrafi. Şi am acululat foarte multă experienţă la Constanţa.Cum ai ajuns la Bucureşti?La Bucureşti am plecat pentru că a venit o nouă conducere la Teatrul „Oleg Danovski“ care era separată de Opera Constanţa. Şi au unit teatrele şi a fost o nebunie. Fiecare alerga în altă parte. Şi am plecat.Faci doar balet sau toate genurile de dans?Baletul este baza, dacă ştii bine balet clasic poţi să faci orice alt dans, şi hip-hop şi de societate, le înveţi mult mai uşor. Cel de societate e într-adevăr mai diferit, dar celelalte se pot lega. Jazz, step, irlandez, le faci mult mai uşor dacă ai o bază clasică foarte bună. Dar eu fac şi dans contemporan, şi modern, şi ele sunt ca nişte subcategorii ale dansului clasic. Adică, mai nou, se axează lumea pe dans modern şi dans contemporan. Şi, personal, pot să transmit mult mai mult prin dans contemporan, prin dans modern. Ai mai multă libertate de mişcare, nu e atât de strict ca în baletul clasic, în baletul clasic trebuie să ai picioare frumoase, trebuie să arăţi perfect.Gigel Ungureanu în "Lacul Lebedelor" şi "Ana Karenina".Dacă vrei să fii mulţumit de tine. Cu toate că noi nu suntem niciodată mulţumiţi de noi. Mă simt foarte bine când dansez dans modern. Opera Naţională Bucureşti e bazată mai mult pe clasic. Repertoriul în principal e clasic. Dar, în schimb, cum este „Radio and Juliet“, este un dans modern. „Simfonia fantastică“ este tot dans modern. A mai fost „Femeia“, care e tot un neoclasic. Un super-spectacol. „Ana Karenina“ este tot neoclasic, eu aşa o încadrez.Citeşte continuarea în pagina următoare!Cât de des faci repetiţii? În fiecare zi. De la 10.00 la 14.00. De la 10.00 până la 11.00 avem studii. De la 11.30 la 14.00 sunt repetiţii. Studiile sunt exerciţiile zilnice, este o bază de dans classic, exerciţii standard care încep uşor prin a-ţi înmuia tendoanele şi a-ţi încălzi muşchii şi se ajunge până la sărituri mari. Ca să-ţi încăpzeşti tot corpul. Ca atunci când te duci la repetiţii, să poţi să faci ce vrei cu corpul tău. Pauză de la 14.00 la 17.00 şi apoi din nou repetiţii. Aproape în fiecare zi, cu o singură zi liberă pe săptămână. Iar în vară, iarăşi, măcar de două ori pe săptămână trebuie să ne antrenăm. Altfel, dacă stăm o perioadă mai lungă, trebui s-o iei de la început. Şi e foarte greu. Dacă stai o lună, în dans îţi trebuie încă o lună şi ceva să te recuperezi ca să ajungi din nou la aceeaşi performanţă.Gigel Ungureanu în "Don Quijote".Care e cea mai frumoasă amintire de pe scenă? Sunt multe. Cred că cel mai frumos lucru pe scenă e când te relaxezi la aplauzele de la sfârşit. Pentru că nu îţi dai seama, tu îţi faci rolul. Eu nu ştiu câte persoane sunt în sală. Nu mă pot uita. Îmi fac rolul şi atât. Eşti concentrat doar asupra rolului şi a tehnicii, şi a persoanelor din jurul tău, de pe scenă, ceilalţi colegi. Când s-a terminat şi primeşti aplauze e foarte frumos.Am aflat că ai dansat şi în străinătate. Cum e publicul de acolo? E diferit? Nu, nu. Poate e un pic mai cald. Când mergeam cu „Oleg Danvoski“ prin turnee, publicul venea mai des la balet. Poate de asta eram şi mai apreciaţi. Dar vine şi-aici. Sunt spectacole şi spectacole. Sunt spectacole care le plac şi la care aplaudă. E vorba şi de cum eşti pus în rol, şi de cum e creat acel spectacol. Dacă nu e destul de bine, publicul simte, nu reacţionează cum ar trebui.Gigel Ungureanu în "Frumoasa din aădurea adormită"Cum e şcoala românească de balet la momentul acesta? La Bucureşti încă e bine. Mai sunt profesori şi mai e un standard. La Cluj, nu mai e la fel.Ce sacrificii implică meseria de balerin?Ai o singură zi liberă, nu poţi ieşi din meseria asta foarte des, să te duci să te relaxezi în weekend, de exemplu. Te duci acasă, mănânci, te gândeşti la balet, te duci şi faci duş, te gândeşti la balet. Orice faci, stai cu capul la meseria asta, îţi macini rolul în fiecare secundă, cu fiecare pas. Nu ne rupem niciodată de meseria asta. Apoi picioarele uzate, medicamentele, toate astea înseamnă sacrificii.Cum ai ajuns să joci în „Simfonia fantastică“? Eu am lucrat foarte mult timp cu Gigi Căciulenu. Am avut multe proiecte împreună. Când am început să lucrez, efectiv îmi veneau mişcările, pentru că eu trecusem prin stilul lui şi îl ştiam. Şi am învăţat destul de repede. Răzvan Mazilu e foarte bun, dar nu m-am gândit niciodată să-l copiez. Oricum, în dans, fiecare mişcare trecută prin corpul fiecărei persoane arată diferit. Pentru că fiecare îşi pune amprenta pe mişcare. Vezi asta dacă vezi acelaşi spectacol cu distribuţii diferite. Faci aceeaşi mişcare, dar e diferită trecută prin corpul fiecăruia. Şi caracterul se citeşte în mişcare. Dacă vezi mai multe spectacole, îţi dai seama de caracterul persoanei prin felul în care dansează. E foarte interesant de văzut. Dar trebuie să ştii şi persoana puţin. Şi îţi dai seama dacă e îngâmfat, de exemplu, se vede şi pe scenă. Simte şi publicul asta, sunt sigur. Cei care vin des o simt.Ai emoţii când urci pe scenă? Cele mai multe emoţii le am la începutul stagiunii, când n-am dansat prea mult, doar te antrenezi. În primele spectacole am emoţii. Cum spuneam, emoţiile cele mai mari le simt în dansul modern, dansul contemporan, neoclasic, unde eşti mai liber şi unde poţi să-ţi exprimi mai mult propria personalitate.Acum în ce spectacole dansezi la ONB?În „Tango. Radio and Juliet“, „Ana Karenina“,„Simfonia fantastică“, „Frumoasa din pădurea adormită“, „Baiadera“ şi „Corsarul“.Foto: Christian Kostyak