Revenirea la autentic

21.12.2012, 16:00.

Pentru designerul Adrian Oianu folclorul românesc este o inepuizabilă sursă de inspiraţie. A modelat şi reinterpretat modele şi tipare din portul tradiţional şi a creat piese vestimentare pentru mai multe colecţii. Printre acestea, „Ileana Cosânzeana“, „Suflecată pân’ la brâu“ şi „Tricoul românesc“, care s-a constituit ca un brand în sine.

Când ţi-ai dat seama că folclorul românesc poate fi o sursă de inspiraţie pentru creaţiile tale?
Când eram în America, departe de ţară, acum aproximativ 10 – 12 ani. Am mai spus-o şi în alte contexte, a trebuit să plec la sute de kilometri depărtare ca să îmi redescopăr propriile rădăcini şi să le valorific.

De ce crezi că tradiţiile şi obiceiurile româneşti, portul românesc, le atrag pe femei?
Pentru că aici avem tradiţie – în purtarea costumului naţional. Am pierdut-o în anii ’90, pentru că perioada comunistă ne îmbuibase într-un mod eronat cu „patriotismul“. Apoi, încet-încet o regăsim. Eu preiau elemente, tipare, forme, volume, aplicaţii de ie, le stilizez şi le adaptez într-o manieră contemporană. Este vorba de rădăcinile lor. După ce ia a fost purtată de mama, poate de bunica, străbunica, stră-străbunica, aceasta rămâne cu o încărcătură emoţională şi cu o vibraţie care transcede timpul.

Putem vorbi de o revenire către valorile populare? Crezi că e un trend local sau o tendinţă generalizată în lume spre revenirea la autentic, la rădăcini?
Fără discuţii că oamenii au devenit mult mai receptivi la reinterpretarea valorilor tradiţionale în designul contemporan, pe plan local. Nu cred că este vorba de trend aici. Mai degrabă se poate pune întrebarea dacă pentru unii designeri această zonă este o bucăţică sau le influenţează un întreg orizont de creaţie. Dacă pentru unii designeri preluarea unor elemente din portul popular local sau din tradiţiile şi obiceiurile populare poate fi o inspiraţie de sezon sau pentru două-trei colectii, pentru mine este un univers nesfârşit, care mi-a influenţat fiecare piesă în parte. Şi aici vorbim de peste 850 de piese de design vândute în ultimii ani. Dacă acum 6 ani clientele noastre deveneau receptive la formele rochiei provenite din volumetriile costumului tradiţional românesc, în următorii ani au fost atrase de tăieturi, detalii de finisaj, imprimeuri (de exemplu covorul bucovinean), texturi. Anul acesta au fost atrase şi s-au bucurat de aplicaţiile de ie vechi de peste 80 de ani, cusute pe fusta românească, tricoul românesc, mantoul sau taiorul românesc. Tricoul românesc s-a constituit ca un brand separat, alăturat brandului Adrian Oianu.

'Nu mă cheamă Damian'. Theo Rose a aflat un secret despre soțul ei chiar în ziua nunții. Ce a povestit artista

Recomandarea zilei

Ce fel de femei poartă genul acesta de creaţii?
Sunt de diferite vârste şi au profesii şi ocupaţii uneori la poli opuşi una faţă de cealaltă. Însă au un lucru în comun: sunt foarte conştiente de feminitatea lor, pe care o „poartă“ cu mândrie.

Care a fost feedbackul după prezentarea colecţiilor? Ce reacţii ai primit?
După prezentarea „Suflecată pân’ la brau“, un prieten a venit la mine şi mi-a spus: „M-am simţit mândru că sunt român“. Însă cele mai importante rămân reacţiile femeilor care ne poartă designul. Acolo este cea mai mare bucurie şi aceea ne dă sens pentru ceea ce facem şi pentru a merge mai departe.