Revenirea la autentic

21.12.2012, 16:00.

Elena Lasconi, corespondent special al emisiunii „Poveştiri adevărate“de la Acasă TV, prezentator al rubricii „Dincolo de povestiri“
Nuntă în stil tradiţional românesc

Când m-a cerut de nevastă, la petrecerea de Revelion 2011-2012, exact aşa „m-am văzut“: îmbrăcată într-o rochie cu motive tradiţionale, într-un loc de poveste, într-un decor cu multă culoare, cu soţul meu, fiica mea şi cu prietenii mei dragi alături. Aşa am simţit. Îmi doream foarte mult să fie o nuntă în aer liber, să fie neapărat proţapi în acest decor şi sarmale la ceaun. Iniţial am căutat în Bucureşti, dar şi în apropiere, pe unde am mai auzit că s-au făcut nunţi. În timp ce mă gândeam la toate astea şi dădeam zeci de telefoane în toate părţile, mi-am adus aminte de Comana. Iar când am trecut pe lângă Casa Comana (mai fusesem o singură dată în zonă), am zis: „Doamne, asta e casa mea!“. Atunci era în construcţie şi am văzut cum lucrau meşterii la ea, cum pictau cu grijă un brâu, sub geamuri. Superb! Parcă mă teleportasem în Toscana sau în sudul Franţei deşi, paradoxal, totul este acolo atât de românesc.

Nu văzusem restaurantul, dar am sunat la un număr pe care l-am gasit pe site-ul lor şi m-am hotărât pe loc că acolo va fi nunta noastră. Mi-au spus că îmi pot face meniul după cum le cer, că proţapii sunt specialitatea lor s.a.m.d. Aşa că m-am dus să văd locul. Am notat tot, iar apoi m-am gândit la fiecare detaliu în parte. Aşa se face că am folosit un model tradiţional un pic modernizat (m-au ajutat şi colegii din departamentul Grafică), am căutat o fabrică să imprim modelul pe material, o croitoreasă şi am trecut la treabă. Am făcut traverse pe masă, ştergare de pus pe pereţi. Am făcut steaguri şi fanioane cu simbolul nostru, cu cele două păsări, pe care l-am avut cusut inclusiv pe brâul de la rochie. Acest simbol este unul special. Reprezintă femeia şi bărbatul, fertilitate, dragoste, iar pomul vieţii dintre ei reprezintă legătura noastră (atât individuală, cât şi împreună) cu divinitatea, pentru totdeauna.

Cu rochia a fost aşa: mă gândeam numai la Vera (Parlor), pentru că o ştiam de ani de zile şi îmi este foarte dragă. Ştiam că pot să comunic direct şi uşor cu ea, şi mai ales că e pricepută. Iar pentru cusăturile cu mărgele colorate, doar Virginia Linul era în capul meu. Vera a fost super încântată de idee, Virginia la fel, şi a ieşit o superbitate de rochie. Nu mi-o imaginam atât de frumoasă când mă gândeam la ea. Brâul a avut o sumedenie de elemente tradiţionale speciale. În primul rând, central, era cusut cu mărgele roşii simbolul nostru, iar toate celelate animale, păsări şi flori au câte o însemnătate specială în tradiţia noastră. Totul a fost personalizat. Mărturiile au fost din turtă dulce roşie, aranjamentele florale au avut flori de câmp, grâu şi bujori (pentru a sublinia locul- în Comana este rezervaţie de bujor şi ghimpe). Iar toate aranjamentele au fost puse în vârtelniţe, fuse cu fuioare, ulcele pictate absolut superb. Pe toate le-am făcut cadou prietenilor la plecare. Cum Cătălin nu ştie să danseze, m-am gândit că cel mai potrivit ar fi să găsesc un dans în care să dansez mai mult eu. Aşa mi-a venit ideea cu o melodie populară. Iar cea mai potrivită pentru mine este cea care îmi reprezintă rădăcinile: „Haţegana“. Eu m-am născut şi am crescut în Haţeg-Hunedoara şi sunt mândră de rădăcinile mele! Un lucru foarte important este că am subliniat încă din invitaţie ca toţi nuntaşii să fie îmbrăcaţi în straie tradiţionale şi majoritatea aşa a venit. Doamne, a fost superb! Am făcut nunta asta pentru noi, dar foarte tare pentru prietenii noştri, şi asta s-a văzut. Eu aşa iubesc: dacă împărtăşesc. Cu siguranţă o să vorbească despre nunta noastră şi peste 20 de ani!

Imagini superbe din noua casă în care s-a mutat Sore. Artista și-a dorit un design minimalist și a mizat pe alb! Uite ce mobilă are și cum a decorat! FOTO

Recomandarea zilei

Când eşti mic, nu prea înţelegi care e treaba cu tradiţia, cu rădăcinile tale. Eu m-am născut într-o familie de oameni săraci, care s-au luptat toată viaţa să aibă un trai decent. Sunt singura care am făcut o facultate şi ca să pot să o urmez am muncit încă de la 18 ani. În copilărie, mă duceam cu caprele şi la sapă, la Colectiv (cum se zicea), cu bunicii mei, şi nimeni nu era îmbrăcat în ie. Bunica mea a purtat toată viaţa gumari, care o răneau până la sânge. Am trăit mulţi ani nouă oameni în două camere. Dar simţeam o bucurie şi o dragoste pe care nu am mai regăsit-o nicăieri. Crăciunul avea un farmec aparte. În casa bunicilor mei, acolo unde stăteam, veneau zeci de colindatori care cântau dumnezeieşte. Împărţeam un cârnat, nuci, mere, cu o bucurie pe care nu am văzut-o în ochii nimănui. Când am început şcoala, aveam nevoie de costume populare la fiecare serbare. Mama se descurca de fiecare dată şi îmi făcea rost, cu împrumut, de un costum. Eram aşa de mândră când purtam straiele alea! Nu îmi explic de ce. Poate pentru că erau cusute atât de frumos… Nu înţelegeam eu mare lucru pe atunci. Încet, încet însă am început să mă simt româncă, iar acum mă declar exagerat de româncă. Mă mândresc oriunde în lume cu originea mea şi sunt tare necăjită când cunosc români care trăiesc în SUA, de exemplu, şi care nu vorbesc româneşte cu copiii lor. E trist!

Pe mine m-a inspirat cel mai mult iubirea. Mama este o femeie pedantă, dar bunica mea, care are, cred, două clase, este o minune. Parcă toată viaţa ei a citit toţi filozofii lumii şi oricând cred că le-ar putea da o lecţie. Nu vorbeşte niciodată în plus, este bună până în măduva oaselor. Ea nu şi-a permis să-şi cumpere straie tradiţionale şi să se împăuneze, dar mi-a arătat cum e să fii român şi ce valoare are asta. Iar mama… Mama s-a născut artistă, dar viaţa a făcut să muncească un sfert de veac într-un bar. Cântă superb muzică populară. Ştiu că a participat la „Floarea din Gradină“, dar nu au lăsat-o să intre pe scenă pentru că i se vedea burtica – era însărcinată cu mine în luna a şasea. Mă doare sufletul pur şi simplu. Mama m-a învăţat să cânt şi a făcut tot ce a putut să mă îmbrace cu straie tradiţionale la serbările de la şcoală.

Care au fost ultimele cuvinte ale lui Silviu Prigoană. Prietenii lui au crezut că le face o farsă

Recomandarea zilei

Cum spuneam, sunt exagerat de mândră că sunt româncă! Apreciez bucuria românilor. Bucuria de a vorbi, de a mânca, de a bea, de a trăi şi, mai ales, de a iubi!

Urmăreşte cel mai nou VIDEO încărcat pe unica.ro