Festival Internaţional de Film de la Cannes aduce mari emoţii pentru filmul românesc ce va reprezenta România la cea de-a 63-a ediţie, care începe pe 12 mai.
Cu o prezenţă notabilă şi în acest an, prin producţii de mare clasă în regia lui Cristi Puiu şi Radu Muntean, tradiţia filmelor româneşti premiate la Cannes nu este deloc de neglijat la acest mare festival european.
De-a lungul timpului, România a câştigat nu mai puţin de 12 trofee la Cannes şi a fost nominalizată de alte 9 ori la secţiunile importante de premiere.
Istoria filmelor româneşti la Cannes începe modest, dar ferm, în 1957, prin scurt-metrajul „ Scurtă istorie„ realizat de marele regizor de animaţie Ion Popescu-Gopo.
Un pionier al desenului animat românesc, creaţia lui Ion Popescu-Gopo – „Omuleţul lui Gopo” – este personajul nud, schiţat din câteva linii, care interpretează însă atât de complex problemele lumii contemporane.
„ Filmul lui Gopo acumulează în zece minute idei politice într-o povestire umoristică plină de ritm şi de imaginaţie” , spunea despre filmul sau Georges Sadoul, unul dintre istoriografii de referinţă ai cinematografiei.
Astăzi, pseudonimul primului cineast român care a câştigat prestigiosul Palme dOr poartă numele deja cunoscutului festival de film românesc, Gopo.
După opt ani, în 1965, filmul românesc avea să se impună din nou la Cannes. Ecranizarea în alb-negru a romanului „ Pădurea spânzuraţilor„ de Liviu Rebreanu îi aduce regizorului Liviu Ciulei premiul pentru cea mai bună regie.
Filmul a fost foarte bine primit şi de critică şi de publicul românesc, în plus, autorităţile comuniste se arătaseră mulţumite că filmul este în conformitate cu preceptele „ noii revoluţii culturale” .
În film apare în rolul principal, a locotenentului Apostol Bologa, Victor Rebengiuc, rol care l-a consacrat pe acesta în lumea cinematografului, alături de însuşi regizorul (în rolul lui Klapka).
Un an mai târziu, o altă poveste românească inspirată din romanele lui Rebreanu este premiata la festival. „ Răscoala” îi aduce lui Mircea Mureşan premiul pentru cel mai bun debut. Filmul descrie evenimentele din timpul răscoalei din 1907, de la declanşare şi până la înăbuşirea ei.
Al doilea Palme dOr pentru filmul românesc este câştigat în 1969 cu scurt-metrajul „ Cîntecele Renaşterii„ în regia lui Mirel Ilieşiu.
Abia 35 de ani mai târziu, filmul romanec se va întoarce triumfător de la Cannes, prin scurt-metrajul „ Trafic„ , realizat de regizorul Cătălin Mitulescu, care va caştiga în 2004 trofeul „ Palme dOr” pentru film de scurt-metraj.
Filmul lui surprinde dimineaţa unui om de afaceri (Bogdan Dumitrache ) care se blochează în trafic. Enervat şi blocat în ambuteiajul bucureştean, se hotărăşte să ia un taxi, iar de aici încep peripeţiile.
Un film impresioant, „ Moartea domnului Lăzărescu„ atrage din nou atenţia juriului de la Cannes. În 2005, producţia lui Cristi Puiu reuşeşte să câştige premiul cel mare al secţiunii „ Un Certain Regard”, precum şi alte binemeritate trofee la Chicago sau Festivalul de la Namur.
Povestea vorbeşte despre domnul Lazarescu, un bătrânul singuratic care nu se simte bine. Intervin vecinii, iar o femeie de la salvare îl plimbă din spital în spital. Medicii îl tratează pe bătrân cu indiferenţă, până când acesta moare pe pragul sălii de operaţie.
După succesul lui Cristi Puiu, în 2006 alte două lung metraje româneşti au fost premiate la festivalul european: un premiu pentru interpretare, la secţiunea „ Un Certain Regard” şi trofeului „ Camera dOr” .
Debutul în lung-metraj al lui Corneliu Porumboiu, „ A fost sau n-a fost? „ este distins cu Camera dOr în 2006 şi premiat cu „ Europa Cinema” în cadrul ceremoniei de închidere a secţiunii „ Quinzaine des Realisateurs” .
Filmul evocă momentul revoluţiei din 89, când dictatorul Ceauşescu este forţat să părăsească Bucureştiul. Dar „ A fost sau n-a fost revoluţie?„ se întreabă personajele lui Porumboiu, într-un talk-show televizat.
În acelaşi an, actriţa Dorotheea Petre obţine premiul pentru interpretare a rolului principal din lung metrajul de debut al regizorului Cătălin Mitulescu, „ Cum mi-am petrecut sfârşitul lumii„ .
În film, Eva este o adolescentă de 17 ani care locuieşte în Bucureşti împreună cu părinţii şi fratele ei de 7 ani, Lalalilu. Ea este prinsă însă între două iubiri: cea pentru un fiu de poliţist şi cea pentru un tânăr rebel.
La cea de-a 60-a ediţia a Festivalului, filmul lui Cristian Mungiu „ 4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile” câştiga trofeul suprem „ Palme DOr” şi premiul „ FIPRESCI” , în 2007 . Tot în acel an, pelicula Cristian Nemescu completează palmaresul românesc cu trofeul secţiunii „ Un Certain Regard” , obţinut cu producţia sa „California dreamin„ .
Aceeaşi performanţă este realizată anul trecut de „ Poliţist, adjectiv”, care îi aduce lui Corneliu Porumboiu atât „ Un Certain Regard” , cât şi distincţia „ FIPRESCI” .
Anul acesta, filmele „ Marţi, după Crăciun„ – regia Radu Muntean – şi „ Aurora„ – regia Cristi Puiu – vor reprezenta România în secţiunea „ Un Certain Regard” , iar alte patru scurt metraje româneşti participă în secţiunea „ Short Film Corner” – „ 10' în regia lui Dorian Boguta, „ Clopotul” de Sabin Dorohoi, „ Ploaie în deşert” , de Ilinca Neagu, şi „ Trupul de coarde” , în regia lui Dinu Margarit.
Foto: Mediafax