Trei psihologi români – Andreea Dîrzu, Carmen Moldoveanu şi Aniela Minu povestesc despre filmele care le-au inspirat şi de ce ar merita să le (re)vedem!
Psihoterapeutul britanic Bernie Wooder a descoperit o metodă de tratare a problemelor emoţionale prin intermediul vizionării unor filme artistice. La început, metoda sa a fost privită cu reticenţă, dar apoi a început să fie din ce în ce mai recomandată. Acestea sunt recomandările psihologilor noştri:
Psiholog Andreea Dîrzu
The Butterfly Effect (2004)
Regizori: Eric Bress, J. Mackye Gruber
Este o metaforă foarte frumoasă pentru una din întrebările „clasice” pentru viaţa oricui, cel puţin la un moment dat, şi anume „ce-ar fi fost dacă”? Cum ar fi arătat viaţa mea dacă aş fi făcut altă alegere în momentul X? Traducerea în imagini este reuşită, e interesant ecoul emoţional pe care îl au evenimentele şi întorsăturile de situaţie asupra personajului principal. E interesantă şi teoria din spatele ideii filmului: un lucru aşa de mic precum efectul bătăilor aripilor unui fluture ar putea avea în timp, în orice sistem dinamic, consecinţe mari, imposibil de prezis. Un argument în plus? Ashton Kutcher.
Memento (2000)
Regizor: Christopher Nolan
Este un film despre cum ar arăta viaţa trăită într-un prezent continuu. E portretizată viaţa unui om fără memorie de lungă durată. Aşadar, ceea ce depăşeşte câteva minute este, pentru el, istorie. Chiar şi din punct de vedere compoziţional filmul e captivant, aproape că îţi dă senzaţia de puzzle mental care se construieşte bucată cu bucată, scenă cu scenă şi are sens mai degrabă privit de la sfârşit la început. Ideal dacă ai chef de jocuri ale minţii şi suspans.
Psihoterapeut Carmen Moldoveanu
Felicia înainte de toate (2009)
Regizori: Razvan Radulescu, Melissa de Raaf
Pe un fundal autentic românesc, filmul ajută la înţelegerea miturilor societăţii actuale: o tânără inteligentă şi ambiţioasă, care face multe sacrificii pentru „a reuşi” – ore lungi petrecute la birou, absenţa timpului dedicat familiei şi vieţii personale; mirajul bunăstării occidentale; egoismul şi pretenţiile inconştiente ale unor părinţi care trăiesc într-o realitate paralelă, în care accentul este pus pe „ce zic ceilalţi” şi pe păstrarea unei imagini fericite cu orice preţ.
Matrix (1999)
Regizori: Andy Wachowski, Lana Wachowski
Filmul prezintă, în mod simbolic, ideea atât de cunoscută în budism, dar şi în Europa datorită lui Schopenhauer: lumea vizibilă este doar un vis, o iluzie. Neo reprezintă eroul care distruge iluziile şi astfel dobândeşte accesul la Realitate. Alături de el întâlnim alte personaje legendare: oamenii înţelepti care luptă pentru libertatea tuturor, Arhitectul care este responsabil pentru tot jocul iluzoriu, personajele în aparenţă rele care păzesc graniţe dintre iluzie şi adevăr şi care trebuie învinse, asemenea balaurilor din poveştile copilăriei.
Psihoterapeut Aniela Minu
Pay It Forward (2000)
Regizor: Mimi Leder
Un film a cărui idee mi-a trezit emoţii la gândul, cum ar fi viaţa dacă la fiecare bine, fiecare dintre noi am face bine altor persoane din jur. Un film care mi-a vorbit despre puterea recunoştinţei, despre dorinţa de a te gândi să faci bine necondiţionat primind în schimb, de fapt, mult mai mult decât ai oferit. Un film care îmi vorbeşte despre bunătate, despre forţa iubirii, compasiune şi dorinţa de a oferi fără să aştepţi în schimb altceva decât senzaţia de bine care îţi umple sufletul. Dă mai departe, un mesaj de suflet care ne inspireă să dăruim, să fim generoşi cu cei care poate nu au şi recunoscători pentru cât am fost binecuvântaţi să primim!
Avatar (2009)
Regizor: James Cameron
Un film din viitor care vorbeşte despre trecut şi prezent, despre inconştienţa cu care noi am distrus natura, resursele şi ne-am îndepărtat de la a trăi simplu şi frumos, pentru o viaţă complexă şi complicată departe de lucrurile esenţiale care ne pot aduce fericire. Mi-a atras atenţia frumuseţea pe care am pierdut-o în momentul în care ne-am îndepărtat de natură, când ne-am extins cuceririle, dar ne-am împietrit sufletele, m-a cucerit sensibilitatea vibrantă, puterea de empatie extraordinară şi comunicarea prin rezonanţa trăirilor între membrii acelei populaţii de pe Pandora. Am trăit povestea, am vibrat la intensitatea trăirilor imaginându-mi cum ar fi fost dacă nu am fi pierdut acea puternică sensibilitate sau dacă am putea-o cumva, printr-o schimbare radicală a existenţelor noastre, să o trăim în viitor.
Din Oscarurile „Psychology Today”
„Gone With the Wind” (1939)
„All about Eve” (1950)
„Marty” (1955)
„Rain Man” (1988)
„The English Patient” (1996)
„Chicago”(2002)
„The Departed” (2006)
„No Country for Old Men” (2007)
„The Hurt Locker” (2009)
„The Kings Speech” (2010)
Mai multe recomandări găseşti în revista „Unica” din martie!