„Se făcuse târziu şi aşteptam un telefon de la soţul meu. În sfârşit, a sunat şi am alergat să răspund. Cumva, în faţa mea, a apărut pentru o secundă chipul lui ca un abur. Îmi zâmbea. Apoi, am auzit o voce în receptor care spunea că a avut loc un accident de maşină şi soţul meu murise…”
Tot mai mulţi oameni mărturisesc azi că au văzut spiritul cuiva drag la puţin timp după moartea acestuia, deşi se aflau poate la sute de kilometri distanţă. Fantoma, care prinde contur în preajma lor pentru o clipă, se arată adesea cu puţin timp înainte să afle vestea morţii. Dragostea şi dorul lor au chemat spiritul plecat spre moarte sau sufletul, înainte de a părăsi această viaţă, simte nevoia să ia contact, pentru ultima dată, cu cei pe care i-a iubit? Mituri, fabulaţii, vedenii izvorâte din dorinţa noastră de a păstra o ultimă amintire… cine poate şti… Cert este că numeroasele mărturii adunate în ultima vreme au un punct comun: cei care au fost vizitaţi prima dată de fantomele celor dragi nu ştiau în acele momente de moartea lor. O bună parte dintre cei care au avut o asemenea experienţă au declarat că au revăzut mai târziu spiritul celor pe care i-au pierdut.
► Întâlniri la limita imposibilului
Dr. Erlendur Haraldsson, psiholog şi profesor emerit al Universităţii din Islanda, a dedicat ani lungi de studiu experienţelor din preajma morţii şi apariţiilor de dincolo. În opinia sa, aproape un sfert dintre europeni a simţit, cel puţin o dată în viaţă, prezenţa unei persoane dragi decedate. Contactul poate fi vizual, dar şi auditiv, tactil sau olfactiv. De obicei, vedeniile sau fantomele se arată la câteva ore sau zile după deces. „Întâlnirea” nu durează mai mult de câteva secunde, în rare cazuri depăşeşte un minut sau două. Dar intensitatea emoţiilor este atât de puternică, încât timpul pare să se oprească în loc. Dr. Haraldsson a conchis că, în marea majoritate a cazuri-lor, fantomele se arată doar o dată, de două sau maximum de trei ori. Conform mărturiilor pe care le-a analizat profesorul islandez, cei intervievaţi au spus că totul pare real iar apariţiile, deşi înfricoşătoare uneori, le aduceau şi un sentiment de bucurie intensă.
► Sufletul supravieţuieşte corpului
Poveştile cu fantome există din cele mai vechi timpuri, dar abia în ultimul secol au început să fie abordate din prisma ştiinţei. Printre primii cercetători ai fenomenelor de bântuire se numără parapsihologul italian Ernesto Bozzano (1862-1943), care credea fără tăgadă în supravieţuirea sufletului după moarte. De asemenea, el era convins că spiritul uman este independent de evoluţia biologică a trupului şi că moartea este doar o trecere spre universul eteric căruia îi aparţine. Rene Sudre, renumit cercetător francez în domeniul parapsihologiei, duce mai departe ideile lui Bozzano şi concluzionează: fenomenele de bântuire sunt legate de o zonă limitată, o clădire, o cameră sau un loc delimitat, şi apar, de cele mai multe ori, în urma unui eveniment tragic. Moartea violentă implică o emisie masivă de energie care ajută spiritul sau corpul eteric al celui decedat să prindă contur în faţa unor martori sau a unor persoane dragi. Dacă mărturiile rudelor şi ale martorilor pot fi puse sub semnul îndoielii din cauza şocului şi durerii, ne dau de gândit mărturiile celor care văd fantoma cuiva drag înainte de a afla de moartea lui.
EXISTĂ VIAŢĂ DUPĂ MOARTE?
Întâlnirea cu sufletele care au trecut în moarte este specifică tuturor culturilor lumii şi toate popoarele, fără deosebire, cred în viaţa de după moarte. Unii cred în Rai şi Iad, alţii cred în Nirvana, alţii speră că sufletele pierdute petrec o vreme în eter şi se reîncarnează pe Pământ. Este adevărat că nimeni nu s-a întors de dincolo cu vreo dovadă. Cu toate acestea, tot mai multe persoane care au fost în moarte clinică depun mărturie despre experienţele prin care au trecut. Poveştile lor sunt de domeniul fantasticului, dar numeroasele asemănări care apar de la un pacient la altul ne pun pe gânduri. Există viaţă după moarte? Cei care au întâlnit spiritul unei persoane dragi, după moartea acesteia, sunt convinşi că da.
MOARTEA, O ELIBERARE?
Dr. Michael Newton scria, în cartea sa ”Destinul sufletelor”, că un suflet tânăr va fi dezorientat de trecerea în nefiinţă şi va rămâne o vreme ancorat de locurile sau oamenii familiari. În schimb, un suflet bătrân, cu multă experienţă adunată din vieţile anterioare, va simţi că moartea l-a eliberat şi se va întoarce acasă, în acel univers pe care noi ceilalţi nu îl cunoaştem. Desprinse de trup, sufletele află liniştea şi vor să aducă alinare celor rămaşi în urmă, care suferă la moartea lor.
REÎNCARNAREA, UN EVENTUAL RĂSPUNS
Petru Comănescu scrie în cartea sa „Parapsihologia” că fantomele nu trebuie privite ca simple născociri sau un produs al minţilor bolnave. În opinia sa, apariţia nălucilor are cumva legătura cu teoria veche de când lumea a reîncarnării. Viaţa se reia ciclic, sufletele sunt forme de bioenergie care se conservă şi care este posibil să se întoarcă de nenumărate ori, să trăiască noi vieţi. Unele teorii spun că fantomele sunt sufletele care nu realizează, imediat după moarte, că au trecut în lumea imaterială. Fantasmele pot fi considerate manifestări ale bioenergiei rămase în anumite locuri sau obiecte care sunt legate afectiv de anumiţi oameni. Recent, opinia publică a fost uimită de apariţia unei fantome într-o biserică din Anglia, la botezul unui copil. Într-o fotografie din timpul evenimentului, familia a recunoscut chipul bunicului, mort de tânăr, apărut ca un fum negru alături de ceilalţi. Toţi cei care au văzut fotografia l-au recunoscut pe Terry Sewell, care îşi luase viaţa la vârsta de 41 de ani.