EXCLUSIV 11 septembrie 2001. Poveștile a patru români, martori ai atacurilor teroriste

.

Andrei Floroiu: „Mi-a întărit ideea că trebuie să fii sigur că trăiești și ziua de azi, nu știi niciodată cum va fi mâine, sau dacă va fi!“

Poveștile a patru români, martori ai atacurilor teroriste

Eu tocmai mă mutasem în NY pe 1 septembrie. Pe 11 eram în Queens, unde stăteam la un prieten în timp ce-mi căutam apartament, că începeam un job nou în NY pe 1 octombrie, la McKinsey, cea mai mare firma de management consulting din lume. După 11 Septembrie, n-au mers nici telefoanele o perioadă! Și impactul a fost atât de mare că parcă totul se oprise.
Ceea ce m-a impresionat cel mai tare: oamenii care au murit. Aveau vise și planuri de viitor, ca noi toți. Și deodată, it’s all over! Mie asta mi-a întărit ideea că trebuie să fii sigur că traiești și ziua de azi, nu știi niciodată cum va fi mâine, sau dacă va fi!
După  ziua aia, eram la etajul 17 într-un zgârie nori din mid-town Manhattan. Un moment pe care mi-l amintesc și acum: în holul somptuos de la intrare, vineri la prânz, cânta un pianist la pianul de acolo. Înăuntru era calm. Afară, sfârșitul lumii. |mi aducea aminte de cum îmi povestea bunicul  de ultimele momente ale Titanicului, povestite de cineva dintr-o barcă de salvare, cu orchestra care cânta încă….

„Trei luni de zile nici nu m-am dus la birou, că nu era de muncă.”

Mama îmi zicea: „hmmm ești sigur că nu e ceva ce nu ne spui?” Credea că am fost dat afară, nu înțelegea cum în America poți să fii plătit și să nu mergi la serviciu. Partea cea mai interesantă e reacția tinerilor: ca și cum venea sfârșitul lumii, așa că hai să ne distrăm! A urmat cea mai mișto perioadă de când sunt eu în NY, s-a petrecut ca la balamuc, cel putin un an; lumea se distra like there’s no tomorrow. Iar eu, nemergând la birou, ieșeam cam 5 zile pe săptămâna. Deci Rai! Probabil, ca reacție, lumea a zis: „OK, hai să traim clipa, că mâine și așa arată foarte rău… “
În lumea reală însă, lucrurile erau triste. Media, politicienii au zis că NY e terminat. Oamenii erau dați afară pe capete. NY-ul fiind foarte scump, mulți erau nevoiți să plece din oraș. La mine în clădire începuseră să fie enorm de multe apartamente goale, cred că 15-20%. În Tribeca, în vecinătatea Gemenilor, orașul dădea susbsidies de 30% pentru cei care închiriau acolo, ca să atragă lumea. Toți vorbeau că băncile se vor muta din Manhattan. La mine la serviciu, după primele 6 luni, la primul proiect am schimbat trei manageri… Au fost dați afară. Era o atmosferă super tensionată, îți imaginezi.

„Câțiva ani mai încolo, lumea nu s-a terminat.”

Mai mult, pendulul s-a dus în extrema cealaltă: Tribeca a devenit una dintre cele mai scumpe zone din US. Băncile de pe Wall-Street nu numai că nu s-au mutat, dar au angajat masiv și business-ul lor ca și toată economia au explodat. Iar după un an, a început cea mai mare creștere economică a NY-ului din istoria recentă, care a durat șapte ani.  Manhattan-ul s-a scumpit atât de mult încât mulți artiști, o componentă esențială a Manhattan-ului, s-au restabilit in Brooklyn din cauza costurilor. Așa că Manhattan-ul și-a pierdut ceva din farmec…
În NY  acum nu știu…Cred că 11 septembrie nu este prioritate pentru majoritatea.. Oamenii uită, merg mai departe. Plus că NY este un oras foarte tranzitoriu… mulți nu erau aici atunci. Cei mai mulți se focusează pe problemele de astăzi, pe ieșirea din recesiune etc. Trăim într-o altă America acum … dar de fiecare dată când mergi la aeroport îți amintești de asta.

Citeşte continuarea pe pagina următoare: 1 2 3 4

Google News Urmărește-ne pe Google News

Primești pe e-mail cele mai importante articole apărute pe Unica.ro!
Abonează-te la newsletter
buton