Eurovision 2012: cele mai interesante lucruri din istoria concursului

25.05.2012, 10:13.

Ştiai că Celine Dion s-a lansat la nivel mondial după ce a căştigat Eurovisionul? Află şi alte lucruri despre concursul Eurovision ce va avea finala din 2012 sâmbătă, 26 mai.
• Eurovision este considerat cel mai longeviv program din istoria televiziunii, având loc anual încă din 1956. Are cele mai mari audienţe internaţionale dintre transmisiunile ne-sportive.
• ABBA şi Celine Dion s-au lansat pe plan internaţional după ce ua câştigat Eurovision. ABBA cu “Waterloo” în 1974 şi Celine Dion cu “Ne partez pas sanas moi” în 1988. Celine a participat pentru Elveţia.
• Pot participa ţările care sunt membri activi în EBU (European Broadcasting Union), ceea ce nu depinde de aşezarea geografică şi nici de apartenenţa la Uniunea Europeană.
• Mare parte din costurile organizării sunt acoperite de sponsori. Organizarea Eurovision este văzută ca o posibilitate uriaşă de promovare turistică a unei ţări.
• În 1969 au exitat patru câştigători. Franţa, Spania, Olanda şi Anglia au primit acelaşi număr de puncte, iar regulie de atunci nu prevedeau modalităţi de departajare.
• În 1958 s-a decis ca ţara câştigătoare să organizeze concursul în anul următor. Regula a fost respectată în toţi anii, cu cinci excepţii. În 1960, 1963, 1972 şi 1974, Eurovision s-a ţinut în Anglia pentru că Olanda, Franţa, Monaco, respectiv Luxemburg au refuzat să-l găzduiască din cauza costurilor mari. În 1980 Eurovision s-a ţinut în Olanda pentru că data aleasă pentru finală pica de ziua naţională a Israelului, ţara câştigătoare din 1979.
• Partea vocală a pieselor trebuie să fie cântată live. Nu se permit voci pe negativ. În 1999 Croaţia a fost penalizată pentru că pe negativul piesei sale apăreau sunete ce semănau cu voci umane.
• Până în 1973 nu s-a permis participarea cu negativ, concurenţii find obligaţi să aducă pe scenă o orchestră.
• Între 1966 şi 1973 participanţii aveau voie să cânte doar în limba oficială a ţării lor.
• În ultimii ani, Belgia şi Olanda au participat cu piese cântate în “limbi artificiale”. În 2011 a intrat în concurs prima piesă într-o limbă africană – Norvegia a avut o piesă în engleză şi Swahili.
• În 1978 televiziunea iordaniană a oprit transmisia când a urcat pe scenă reprezentantul Israelului. Când s-a aflat că Israelul va câştiga concursul, Iordania a oprit transmisiunea brusc. Iordania a anunţat drept câştigătoare piesa de pe locul al doilea, pentru că nu a vrut să recunoască Israelul drept câştigător.
• Începând din 1990, toate persoanele care urcă pe scena Eurovision trebuie să aibă peste 16 ani.
• Anglia, Germania, Franţa şi Spania ajung automat în finală în fiecare an pentru că sunt cei mai importanţi susţinători financiari ai EBU.
• Irlanda a câştigat Eurovision de şapte ori. Urmează Franţa, Luxemburg şi Anglia, cu cinci titluri fiecare. Astăzi, aceste ţări nu mai au un succes atât de mare.
• Finlanda a câştigat pentru prima dată în 2006, deşi avea la activ 45 de participări.
• Din 1998, când s-a introdus votul telespectatorilor, Grecia şi Cirpu şi-au acordat reciproc punctaj maxim, fără nicio excepţie.
• Se ştie că atât juriul, cât şi telespectatorii votează nu doar în funcţie de preferinţele muzicale, ci şi în funcţie de relaţiile dintre ţări. Studiile au arătat că cel puţin de două ori, rezultatul a fost influenţat în mod dramatic de acest lucru.
Foto: arhiva Libertatea