I-am spus această poveste de nenumărate ori, însă ea a vrut să o mai audă încă o dată:
─ Da, scumpa mea. L-am rugat pe Dumnezeu să îmi dea un copil, dar minunea tot nu se întampla. Iar mai târziu, când eu și tatăl tău am aflat că tu ești la mine în burtică, am fost extrem de fericiți.
─ Eu știu de ce. Fiindcă mă crea pe mine, mi-a răspuns.
Atunci am privit-o în ochii ei de un albastru intimidant, iar în părul ei bălai și cârlionțat străluceau razele soarelui. În acel moment aveam impresia că are sute de ani. „El mă crea” și mi-a fost suficient. Desigur! Cât sens!
Am înțeles că această copilă a dormit mult timp la pieptul Lui, ca și când cerul nu a vrut să o dea lumii.
Scriu aceste cuvinte pentru cei care se roagă să aibă un copil. Scriu, de asemenea, și pentru cei care și-au pierdut speranța că vor mai avea vreodată un copil. Nu disperați și nu vă supărați pe Domnul! El vă ascultă rugăciunile. Posibil că Dumnezeu nu vă oferă un copil fiindcă El creează o adevărată capodoperă.
La un moment dat, veți avea nu copil prin naștere sau prin adopție, iar într-o zi va veni la voi și vă va spune: „Pur și simplu Dumnezeu m-a creat mult timp”. Și asta va fi fericirea voastră”.