Bunătatea nu costă prea mult, dar are efecte pe termen lung, atât asupra celui ce o oferă, dar și asupra celui ce o primește. O femeie a vrut să amintească tuturor ce efecte au bunătatea și generozitatea și povestit pe internet un crâmpei din viața sa.
”Da, eu am fost copilul ăla. Copilul acela privat de o copilărie normală. Tata lucra în schimburi și când ajungea acasă, repara contra cost mașinile vecinilor pentru ca noi să avem o pâine pe masă. Mama era dependentă de jocuri de noroc. Păcănele, poker, barbut, orice. În loc s-o ajute să se vindece, taăl meu ignora total problema.
Plecam la școală în fiecare zi dintr-un apartament fără încălzire. Nimeni nu îmi făcea mic dejunul. Iarna trecută, mama mi-a vândut geaca de iarnă pentru a paria la cursele de câini, așa că am ajuns să mă duc la școală doar cu un pulover mai gros.
Câțiva ani la rând nu am ajuns la medic, pentru că ori nu aveam bani, ori nu aveam cu cine să merg. Pasta de dinți lipsea de la noi din casă. Îmi tundeam singură părul, purtam șosete găurite și pantofi cu talpa dezlipită. Toți banii care se strângeau în casă ajungeau la pariuri.
Într-o zi mi s-au rupt pantofii pe care îi foloseam pentru orele de sport. Pur și simplu nu mai puteam să-i folosesc, așa că am mers la ora de sport în șosete.
A doua zi, am fost chemat în biroul directoarei. Mi-a spus că nu m-a chemat să mă certe pentru echipamentul meu de sport, ci să mă anunțe că, punga de pe scaunul din dreapta ei are câteva haine de iarnă, plus o pereche de pantofi pentru ora de sport pe care pot să le iau și să le port. N-a făcut niciun spectacol din această pomană, pur și simplu, așa a crezut că este normal să facă o faptă bună.
Actul ei de bunătate și generozitate a aprins în mine ceva minunat. Acum, douăzeci de ani mai târziu, pun bani și haine deoparte și uneori merg și fac voluntariat la o cantină socială.
Am devenit mama care se oferă mereu voluntar la o acțiune a clasei fiicei mele și ajut, cum pot, profesorii care se declară depășiți când dau de un copil problemă. Mă simt rușinată când cineva mă laudă pentru faptele mele. Nu o fac pentru recunoștința sau pentru mulțumirile cuiva, ci pentru că, acum 20 de ani, cuiva i-a păsat.”
Sursa foto Shutterstock
Citește și O profesoara a greșit la tabla. Elevii au râs de ea