Nu am putut să nu îi remarc zâmbetul larg și chipul angelic, apoi m-am uitat în cutia oferită de ea. Era plină de bunătăți: un curcan și multe alte mâncăruri tradiționale de Crăciun. Totul arăta apetisant. Mi s-au umplut ochii de lacrimi și nu înțelegeam de ce îmi oferă aceste lucruri mie. Am reușit să mă reculeg și i-am invitat înăuntru. În spatele bărbatului erau doi copii, fiecare cu câte un bagaj.
Familia s-a prezentat și mi-au spus că toate cadourile pe care le aveau în brațe erau pentru mine. Cumva, această familie străină a știut exact ce ne doream de Crăciun, atât eu cât și copiii mei. Dintr-o dată, Crăciunul începuse să prindă culoare! M-a învăluit un sentiment de fericire de copil, un sentiment pe care nu credeam că o să îl mai am vreodată. Țipătul disperat al unei mame singure fusese, în sfârșit, auzit. Dumnezeu mi-a auzit plânsetele și mi-a trimis acești îngeri.
Apoi, îngerii mei misterioși mi-au înmânat un plic alb, m-au îmbrățișat, mi-au urat „Crăciun fericit”, apoi au dispărut brusc. Surprinsă și profund impresionată, îmi tremurau mâinile și nu îmi puteam stăpâni emoțiile. Am izbucnit în lacrimi. De data aceasta, însă, erau lacrimi de bucurie. Lacrimi de copil fericit căruia nu îi venea să creadă că Dumnezeu este atât de bun. Aveam inima plină de recunoștință.
Mi-am amintit de plic și am încremenit după ce l-am deschis. O sută, două sute… am numărat 1000 de dolari în plic! I-am numărat din nou. Nu mă înșelasem. Acea familie minunată, acei îngeri ai Crăciunului, pe lângă mâncare și cadouri, mi-au lăsat un plic cu 1000 de dolari.
Au trecut mulți ani de la vizita îngerilor mei. Între timp m-am recăsătorit, iar acum căminul nostru este fericit și fără lipsuri. În fiecare an de la vizita îngerilor alegem câte o familie nevoiașă căreia îi dăruim cadouri, mâncare și bani. Ducem mai departe gestul acelor oameni minunați, care m-au învățat în 1993 să cred din nou în magia Crăciunului. Gestul lor a însemnat enorm pentru mine.