De Florii sărbătorim Intrarea Domnului în Ierusialim. Aceasta este cea mai mare sărbătoare din timpul Postului Mare, amintind de intrarea măreață a lui Iisus Hristos în cetatea Ierusalimului, la o zi după ce l-a înviat pe Lazăr.
Se spune că oamenii, atunci când au auzit de venirea Mântuitorului, au luat ramuri de finic și au ieșit în întâmpinarea Lui. L-au întâmpinat cu urale precum „Osana întru Cel de Sus! Bine este cuvântat cel ce vine întru numele Domnului”. Tocmai de aceea, în această zi se sfințesc la biserică ramuri de salcie, care apoi sunt duse acasă de către credincioși și puse la icoane.
În ziua de Florii este dezlegare la pește – a doua după Buna Vestire – din timpul postului Paștelui. Astfel, oamenii obișnuiesc să prepare nenumărate preparate pe bază de pește: supe, ciorbe, grătar, salată.
Tradiția cea mai populară de Florii este aceea a ramurilor de salcie. Credincioșii le duc dimineața la biserică. Acolo, ele sunt sfințite de preot, iar la terminarea slujbei, fiecare participant va lua crenguțele de salcie acasă. Ele se pun lângă o icoană sau la intrarea în case. Se spune că salcia sfințită are puteri nebănuite, care vin în ajutor în vremuri de necaz sau de boală pentru credincioși.
Uneori, ramurile de salcie sunt puse și la mormintele rudelor, pentru a-i anunța pe cei care nu mai sunt printre noi că se apropie Paștele. Ele sunt folosite uneori și pentru a fi legate în talie, cu scopul de a oferi tărie celor care le poartă, dar și a le alunga durerile de mijloc, după cum arată traditii-superstitii.ro.
De ce au fost alese sălciile? Ele amintesc de ramurile de finic cu care a fost întâmpinat Iisus în Ierusalim. Totodată, o legendă spune că Maica Domnului voia să își vadă Fiul tocmai răstignit, dar nu a putut să își continue drumul din cauză că o apă mare i s-ar fi ivit în cale. Ea s-ar fi rugat de plante să o ajute să treacă apa, dar doar salcia ar fi ajutat-o. Se spune că Fecioara Maria a binecuvântat apoi salcia, pentru ca oamenii să o ducă la biserică.
Un alt obicei specific zilei de Florii este ca fetele să fiarbă la miezul nopții apă cu busuioc, cu care să se spele pe cap a doua zi, pentru a avea un păr frumos și mătăsos. Mai apoi, apa rămasă o pun la rădăcina unui păr înflorit, rostind: „Cât de frumos e părul înflorit, așa de frumoasă să fiu și eu; cum se uită oamenii la un păr înflorit, așa să se uite și la mine!”.