Un domn cu nume greu de pronunţat, Irenaus Eibl-Eibesfeldt, întemeietorul etologiei umane, ştiinţa care studiază comportamentul oamenilor…
… spune că originea şi modelul relaţiei dintre sexe se află în manifestările grijii parentale. La nenumărate specii de păsări (papagali, piţigoi, corbi) femela care încearcă să cucerească un mascul îşi scutură aripile în felul puiului încă neajutorat ce solicită protecţia unui părinte. Prin acest comportament ea declanşează la partener reacţia de îngrijire-ocrotire, manifestată adesea prin hrănirea cioc în cioc sau, şi mai semnificativ, prin simularea ritualizată a acestei acţiuni. Este o primă anticipare a sărutului, spune el. Ciutele aflate în călduri atrag masculii prin semnale acustice identice cu cele ale puilor care-şi cheamă mama.
Legătura dintre aceste comportamente şi conduitele umane este greu de ignorat. Recurgerea la manifestări de tip infantil din partea femeii care se alintă sau se copilăreşte pentru a atrage atenţia unui bărbat şi diminutivele atât de prezente în cuplurile de îndrăgostiţi susţin ideea că raporturile dintre sexe urmează şi la om modelul relaţiei părinte-copil.
Mi-a atras atenţia teoria omului de ştiinţă pentru că, deloc întâmplător probabil, mi-am adus aminte de spusele unui alt domn prezentabil, foarte simpatic, dar mai puţin celebru decât cel de mai sus. Acesta afirma că suntem uneori mult prea preocupate de felul în care arătăm, ne îmbrăcăm sau ne calculăm câte kilograme mai avem de slăbit şi că ar alege, mai degrabă, în locul unei femei care arată perfect, o parteneră care ştie să-l asculte, să fie grijulie şi să-i facă un ceai atunci când este răcit. Până la urmă, dincolo de triunghiul psihologului Robert Sternberg care explică iubirea ca fiind intimitate, pasiune, şi angajament sau de alte definiţii, fiecare are propria-i viziune despre iubire.
Fiecare o trăieşte pe alte note muzicale. Fiecare o vede în alte nuanţe. Pentru fiecare înseamnă altceva. Să zicem că este asemenea unui diamant, cu multe faţete, care trebuie şlefuit pentru a fi cât mai aproape de perfecţiune şi care are nevoie de grijă, ca să nu-şi piardă strălucirea. Ziua îndrăgostiţilor are farmecul ei, oricât nu ne-ar plăcea nouă că este o sărbătoare de import, excesiv de mediatizată şi pluşată. Poate să fie un alt moment frumos din bagajul vostru de amintiri, în care şi şopteşti încă o dată te iu… îţi fac un ceai?