Trăim într-o epocă în care oameniipot fi „cancelled” peste noapte, dindoar câteva click-uri. Filmul #dogpoopgirl dezvăluie cealaltă față a acestei tendințe.
Cinematografia românească este în continuă evoluție, iar #dogpoopgirl ne arată cât de bun poate să fie un film realizat pe plaiurile noastre mioritice. Acest film reprezintă debutul regizoral al actorului Andrei Huțuleac, având-o în rol principal pe Andreea Grămoșteanu, și în roluri secundare pe Tudor Istodor, Dana Rogoz, Carol Ionescu și Ana Covalciuc.
În centrul poveștii o avem pe Alina Moga, o femeie obișnuită de 40 de ani, care lucrează la o bancă de prestigiu, iar acasă se confruntă cu demonii tăcuți ai singurătății. Pentru a ieși din rutină, Alina decide să adopte un cățeluș. Când se întoarce de la adăpost cu metroul, lururile încep să o ia razna.
Cățelului său i se face rău, și ajunge să vomite pe podeaua metroului. Ceilalți călători sunt convinși că animalul a defecat, iar acest lucru stârnește o adevărată controversă. Cearta dintre Alina și ceilalți pasageri este surprinsă de un adolescent, care postează filmulețul online. Odată postat pe internet, clipul devine viral, iar viața Alinei se schimbă complet când, peste noapte, devine cunoscută drept #dogpoopgirl.
Ceea ce urmează este un tumult de întâmplări tragi-comice, care reinventează momente din pop-culture-ul românesc cu un umor ascuțit, care te face să râzi, dar îți și dă de gândit. Și deși turnurile de situație care apar pe parcurs par nebunești, ele reușesc să rămână, până la capăt, complet plauzibile, atunci când iei în considerare peisajul online și cum poate acesta să afecteze viața unei persoane la un nivel profund și înfiorător de intim.
Firul narativ are la bază o întâmplare reală din 2005, din Coreea de Sud, care a rămas în memoria colectivă drept unul dintre primele cazuri recunoscute la nivel internațional de online shaming și doxing. Într-un metrou din Seoul, cățelul unei femei își face nevoile în vagon, iar aceasta, din motive necunoscute, refuză să strângă după el, în pofida rugăminților din jur. Un alt pasager o fotografiază pe femeie și postează pozele pe un site coreean cunoscut, ulterior ajungând virale. Femeia a ajuns să fie identificată de internauți și umilită public. S-a ajuns până în punctul în care a fost nevoită să își dea demisia de la universitatea unde lucra.
Andrei Huțuleac a povestit cum i-a venit ideea de a scrie scenariul pentru acest film, potrivit AaRC: „Am început să scriu scenariul în 2017, după ce am citit o carte care se numește Umilirea publică în epoca internetului, de Jon Ronson. Lectura mi-a reactivat o anxietate imensă pe care o simțeam în legătură cu această aparentă democratizare a opiniei pe care o propune internetul. Ideea că oricine poate să spună orice despre oricine, fără să contextualizeze neapărat. Și că asta poate, uneori, să distrugă viața cuiva”.
El a adăugat apoi: „Filmul este, deci, o manifestare a acelei anxietăți pe care am resimițit-o, atât la lectura cărții, cât și la scrierea scenariului. Am exorcizat această anxietate abordând povestea ca pe o satiră socială tragi-comică. Am îmbrăcat monstrul de sub pat într-o rochiță, ca să-mi fie mai puțin frică de el”.
Muzica din film are și ea o semnificație aparte. De la început până la sfârșit, spectatorii filmului vor auzi atât „Adidașii mei”, de la Șatra BENZ, cât și „Îmi pasă”, de la Pepe și „Serenada” lui Schubert, piese care par să se bată cap în cap, reprezentând o combinație la fel de neprevăzută ca evenimentele din film. Andrei Huțuleac a povestit că alegerea nu a fost una întâmplătoare.
„Mi-am dorit să oglindesc sonor eclectismul epocii contemporane”, a afirmat el. „Și mi se pare potrivit, amuzant și relevant în egală măsură că în filmul #dogpoopgirl Pepe, Schubert și Șatra BENZ au loc unii lângă alții și pot coexista, acordați artistic”.