A pirata un soft ține, cel mai probabil, de conduita de risc. Sunt structuri de personalitate mai „risk averse“ sau mai „risk prone“. Vedem asta la oamenii din jur: unii sunt mai deschişi experienţelor noi şi riscante, alţii preferă o zonă de confort, rutina, lucrurile cunoscute.
Unele persoane riscă mai mult decât altele şi la acest capitol… cibernetic, știind că se expun la diverse chestii neplăcute, cum ar fi viruși, incompatibilitate, etc.
Riscul e cu atât mai greu de perceput, cu cât avem parte de un bun abstract, nematerial. Știm că riscăm dacă furăm un lucru concret, o bijuterie, un pix sau altceva material.
Dar nu suntem atât de conștienți de riscuri sau chiar de ce facem atunci când ne ocupăm de lucruri abstracte, moderne (de la softuri la riscantele produse financiare care au dus la criza din 2008 – derivatele financiare, foarte greu de înțeles, tocmai pentru că sunt niște concepte abstracte).
Pirateria ne dă senzația accesibilității și abundenței. Dar ceea ce nu conștientizează cei care o practică e că ea este, pur și simplu, un furt. Cu toate consecințele de rigoare.
Pirateria e ceva frecvent, dar destul de periculos
Pirateria conținutului e una din cele mai frecvente practici. De ce să închiriezi un film de la Netflix dacă îl găsești la liber pe un site de filme piratate? Chiar dacă nu e la calitatea maximă, asta rareori deranjează.
Trăim o epocă în care muzicieni, producători de filme, scriitori și orice alt tip de producători de conținut încearcă din greu să-și adapteze modelele de business la fenomentul exploziv al pirateriei.
Muzicienii nu mai vând muzica pe care o produc, ei cel mult câștigă din concerte. Chris Andreson, autorul cărții „Free – The Future of a Radical Price“, spune că pirateria schimbă deja economii și industrii.
Oamenii nu mai platesc pentru știri, pentru jurnalism și ziare, pentru că știrile nu mai sunt o marfă, ele sunt la liber peste tot.
Dar nu toată lumea poate să se adapteze conceptului de FREE și pirateriei la scară largă. Industria de divertisment (muzică, filme) suferă.
Dan Alexa este inginer IT. L-am întrebat câte ceva despre pirateria digitală:
De ce se piratează soft la scară largă?
Pretul software-ului e perceput ca fiind ridicat, în special în țări mai sărace.
Dar nu e singurul motiv: unii oameni instalează soft-uri piratate din comoditate (le primesc de la prieteni pe stick-uri USB sau sunt la distanță de câteva click-uri pe vreo rețea de file-sharing, de exemplu), alții vor pur și simplu să încerce programul respectiv, să vadă dacă e cu adevarat ceea ce le trebuie (versiunea demo lipsește sau are caracteristici care lipsesc în forma finală și atunci oamenii rulează versiunea piratată).