Obiceiurile şi datinile moştenite de la bunici renasc odată cu Sărbătorile de Iarnă. Chiar dacă porcul nu se mai arde pe rug, cultura populară tradiţională se poate mândri cu un duium... ... de rânduieli şi obiceiurile folclorice, care continuă să se păstreze, mai vii sau mai uitate, şi astăzi. De la Sfântul Nicolae şi până la Sfântul Ion, oamenii sunt într-o continuă sărbătoare. Zăpezile bogate şi prevestitoare de belşug, colindele şi clinchetele de clopoţei, mirosul proaspăt de brad sau de cozonaci şi bucuria alegerii cadourilor, toate acestea transformă starea de nerăbdare într-o atmosferă de sărbătoare timpurie. Una dintre cele mai răspândite datini la români este colindatul, un adevărat spectacol prin manifestări folclorice pitoreşti, cântece şi dansuri tradiţionale. La sate, îndeosebi, datinile specifice acestei perioade sunt păstrate mult mai bine. Aşadar, în ajunul Crăciunului, colindele vechi sunt adevărate festivaluri, în care colindatorii se costumează şi interpretează dansuri tradiţionale precum Capra, Ursul, Cocostârcul şi Caiuţii, improvizaţii şi jocuri cu măşti - Turca, Cerbul, Brezaia - sau teatru popular. Însă, datinile şi tradiţiile sunt diferite, pentru că oamenii locurilor le-au adaptat şi cultivat cu înţelepciune populară specifică fiecărei zone de-a lungul timpului. Astfel, în unele regiuni ale ţării, porcul se taie de Ignat, pe 20 decembrie, iar porcul care n-a fost tăiat în această zi nu se mai îngraşă, căci şi-a văzut cuţitul. În alte locuri însă, datina spune că porcul trebuie sacrificat chiar în ziua de Crăciun, când gospodinele pregătesc "pomana porcului" - preparate din carne de porc cu ceapă şi slănină - din care sunt ospătaţi primii musafiri care călca pragul casei. În Bucovina, în Ajunul Crăciunului se pun pe masă un colac şi un pahar de apă, pentru sufletele celor răposaţi, care, potrivit credinţei, vin în această noapte pe la casele lor. Aici, colacii se fac în formă de "8" şi se păstrează până primăvara, lăsaţi la afumat. Pentru sătenii din Maramureş, bradul de Crăciun îmbrăca aspecte diferite. Acesta nu se împodobeşte cu ornamente cumpărate din oraş, ci se decorează cu cercuri din nuiele de sălcie, hârtie colorată şi sfori din aţă pe care sunt înşirate boabe de fasole sau floricele de porumb. Cu o săptămâna înainte de Crăciun, aici încep pregătirile pentru colindat, iar bucăţile de Crăciun se pregătesc cu două zile înainte. Tot acum se împodobesc casele de sărbătoare: masa cu faţă brodată, feţe de perne ornamentate, pe pereţi, blide ornamentale, crengi de brad şi busuioc. Începând cu prima zi de Crăciun, se aud, de asemenea, colinde precum "Steaua sus răsare", "Bună dimineaţa la Moş Ajun" sau "O ce veste minunată", iar colindatorii sunt răsplătiţi cu covrigi, fructe, nuci sau, mai nou, bani. În seara de 23 spre 24 decembrie, până după miezul nopţii, cete de copii merg din casă în casă cu "Moş-Ajunul", "Colindisul" sau "Bună-dimineaţă la Moş-Ajun". Pitereii, cum sunt numiţi colindatorii în Ardeal, sunt purtători de noroc şi fericire. Mai reale sau mai fabuloase, numeroase obiceiuri devin în timp superstiţii. Astfel, în noaptea Anului Nou, în Maramureş, fetele număra nouă stele, iar dacă ultima este mai strălucitoare, înseamnă că şi ursitul ei va fi mai frumos. În zonele din Făgăraş şi Mureş, obiceiul spune că de Anul Nou să se aşeze pe masă 12 farfurii sub care se ascund diferite obiecte, urmând că tinerii să-şi vadă norocul în viaţă, în funcţie de ce aleg. Trecerea dintr-un an în altul are numeroase semnificaţii, multe dintre ele regăsindu-se simbolic în datinile tuturor popoarelor. La români, "Revelionul" reprezintă un ceremonial de înnoire simbolică a timpului şi este numit "Îngropatul Anului". Tot în noaptea de trecere spre noul an auzim Pluguşorul, despre care credinţa populară spune că invocă speranţa fertilităţii. Dar care sunt tradiţiile pe alte meleaguri din perioada Sărbătorilor de iarnă? Cu ocazia sărbătorilor de iarnă, englezii decorează intrarea caselor cu ramuri verzi de brad, iar darurile sunt împărţite pe 26 decembrie. În schimb, în Islanda, există tradiţia de Crăciun ca cei mici să fie vizitaţi de 13 Moşi Crăciuni cu exact 13 zile înainte de Crăciun. În Grecia, masa de Crăciun nu se strânge seara. Se spune că în noaptea de Ajun, Iisus va trece pe acolo şi va gusta din bucăţile pregătite. În Germania, veţi găsi întotdeauna pe masa de Crăciun castane prăjite, mere umplute cu marţipan sau găluşte împănate. De asemenea, obiceiul împodobirii bradului provine de aici, unde sărbătoarea poartă numele de Cristbaum, iar vestitul cântec pe care se ornează bradul, "O, Tannenbaum!" (O, brad faimos!), va fi fredonat mai târziu in toată lumea.În Norvegia, tradiţiile de Crăciun cer ca darurile să fie ascunse într-un sac cu paie, pus deasupra uşii, iar în Franţa, sărbătorile aduc celor mici cadouri în ghetuţe, în timp ce austriecii pun darurile sub brad. Acestea vor fi deschise numai după ce se servesc bucăţile tradiţionale. Nu în ultimul rând, Crăciunul este numit sărbătoarea familiei, ocazie cu care toţi se reunesc, se împart daruri şi se strang în jurul mesei de Craciun. Sursa: Mediafax