EXCLUSIV Interviu cu Daria Jane – Cum să fii o femeie trans de succes într-o Românie bântuită de prejudecăți

Când pășește în cameră, are o eleganță clasică în mișcări. Zâmbește și fiecare pas este un dans fără melodie. Când vorbește, ochii i se aprind de un entuziasm tăcut, iar când ascultă, entuziasmul se topește în curiozitate. La 23 de ani, Daria Bulzan este tabloul unei femei care știe că, dacă are chef, poate cuceri lumea. Doar că nu o face încă, pentru că trebuie să termine de studiat Marketing la Universitatea din București. Când nu este la cursuri, are un canal de YouTube cu peste 140.000 de abonați, unde vorbește despre cum este să fii femeie transsexuală într-o Românie care încă se luptă să fie LGBTQ-friendly.

Pe Daria mulți o cunosc drept Daria Jane, cum se prezintă pe conturile de social media pe care le administrează. Este singura femeie vlogger transsexuală de la noi din țară. Are părul mereu diferit – uneori este lung și roșcat, alteori scurt și blond-pai. Astăzi însă nu poartă nicio perucă, iar părul ei șaten cade în bucle lejere până sub umeri, în timp ce bretonul îi încadrează privirea. Într-o altă viață, care parcă nici nu s-a întâmplat cu adevărat, Daria nu purta însă rujul roșu-zmeură pe care îl poartă acum, iar picioarele ei subțiri și zvelte nu erau dezvelite de o fustă văratică, ci acoperite de blugi. Într-o altă viață, avea părul scurt și vopsit. Într-o altă viață, Daria era Darius.

Am vrut să aflu cum a fost pentru Daria transformarea din cine era pe dinafară în cine este pe dinăuntru și cum de a reușit să adune atâția urmăritori pe rețelele sociale, în condițiile în care nivelul de toleranță din România pentru persoanele LGBTQ este suficient de scăzut încât să creeze constant disonanțe în spațiul public.

Liceul a venit la pachet cu bullying din toate direcțiile – de la colegi și de la profesori

'Nu mă cheamă Damian'. Theo Rose a aflat un secret despre soțul ei chiar în ziua nunții. Ce a povestit artista

Recomandarea zilei

Mai ții minte momentul în care ți-ai dat seama că tu, de fapt, ești Daria?

Nu a fost un moment exact, căci nu mi-l amintesc. A fost mai degrabă o serie de mai multe evenimente, în care am pus cap la cap toate simptomele, ca niște piese de puzzle, din copilărie. M-am uitat foarte mult pe YouTube și, într-adevăr, YouTube-ul a contribuit foarte mult la chestia asta, pentru că mi-a arătat că se poate și așa ceva.

Care au fost ultimele cuvinte ale lui Silviu Prigoană. Prietenii lui au crezut că le face o farsă

Recomandarea zilei

Cum a fost pentru tine în școala generală și la liceu, când bullying-ul este în floare. Cum te tratau colegii și profesorii?

Am avut o perioadă din liceu foarte nașpa, sincer, pentru că, într-adevăr, colegii erau cum erau… Dar am avut probleme cu colegii care nu erau în clasa mea, și cu profesorii care nu predau la clasa mea, fiindcă subiectul “Daria” era pe buzele tuturor. Mi se aruncau sticle de apă în cap în plină iarnă, eram scuipată și pipăită peste tot. Și chestia asta încă se întâmplă în România și nimeni nu prea ia măsuri. Profesorii nu luptau împotrivă, ci mai degrabă ignorau chestiile astea. Am avut chiar profesori care o făceau chiar ei înșiși, așa că…

Aveai cumva vreo strategie să te descurci cu toate comportamentele astea toxice, cu răutățile gratuite?

Am avut, am avut foarte mulți oameni dragi alături de mine. Adică mergeam la școală, eram în depresie în timpul școlii, dar mă înțelegeam cu prietenii și cu familia și nu am simțit atât de dramatic ca alții, încât să mă las de școală.

Pentru Daria Jane, drumul tranziției nu a fost mereu unul lin – dar destinația a meritat din plin

Când ai hotărât să începi tranziția?

Am hotărât la 16 ani. La 17 am început deja fizic, adică machiaje, haine, tot. La 18 ani am început medical, adică tratamentul hormonal. Mama m-a susținut 99%, pentru că a fost alături de mine și moral, și financiar, și tot, și o să-i mulțumesc întotdeauna pentru așa ceva.

Ai pierdut sau câștigat prieteni în perioada în care ai realizat tranziția?

Nu am pierdut. Nu aveam foarte mulți prieteni. Am mai avut cred că reacții de la anumiți apropiați care nu erau foarte în temă cu tot și știu că m-au scos de la prieteni pe Facebook. Dar erau materie disposable, știi? Am câștigat în schimb mulți prieteni, într-adevăr.

Există vreun lucru la corpul tău care te-a surprins în mod plăcut odată ce transformarea ta a fost completă? Dar în mod neplăcut – dacă a fost cazul?

M-a surprins în mod foarte plăcut pielea foarte fină – pentru că eu sunt obsedată de piele foarte fină – și trecând prin tratamentele hormonale și operații și, bineînțeles, epilarea cu laser, am dobândit în sfârșit ceea ce îmi doream dintotdeauna. Și, bineînțeles, m-a mai surprins faptul că de la un corp masculin, prin tratament și prin operații, corpul își modifică forma în mod natural – spre exemplu, creșterea sânilor se întâmplă în mod natural, talia se mai subțiază. Nu mă așteptam, a fost o chestie foarte frumoasă.

A fost nevoie să faci și anumite operații estetice pe lângă tratamentul hormonal?

Da, am făcut niște operații estetice la față, dar cu rezultate foarte minime, pentru că nu am vrut niciodată să arăt plastic.

Să vorbim puțin și despre pasul poate cel mai important al tranziției tale – și anume schimbarea de sex. În videoclipurile tale ai povestit mult despre ea și despre cum mama ta a fost mereu alături de tine. Când ți-a venit prima oară ideea?

Acum că mă întrebi, îmi amintesc foarte mult de momente în care eram seara la mine în cameră și înainte să mă culc plângeam, pentru că mă gândeam că este imposibil. Mama nici măcar nu știa că există persoane gay, ce să mai spun de persoane trans, până să mi se întâmple mie chestia asta. Schimbarea de sex a fost o utopie – adică nu mă gândeam că e posibil așa ceva, mai ales că e în Tailanda. Eu îmi doream, după care am început să vorbesc despre asta, am materializat dorința. Spuneam mereu că vreau să fac asta, toată lumea îmi spunea că “știi că nu se poate”, “ești prea tânără”, “poate o să faci pe la 30 de ani”… Și totuși, punând economiile mamei deoparte, în loc să îmi iau mașini sau alte lucruri, am spus “ok, o să îmi rezolv problema asta”. Și mama m-a susținut, a fost cu mine.

Ai avut în vreun moment temeri sau îndoieli cu privire la acest pas?

Nu am avut îndoieli și nu o să am niciodată. De ce? Pentru că, sunt niște simptome care vin de la grădiniță încoace și nu prea cred în a regreta tranziția, pentru că la momentul respectiv, a fost cea mai bună decizie. Și, având în vedere că mă simt bine doi ani de atunci încoace, în care am și o relație și trăiesc foarte bine acum, nu cred că o să existe vreo urmă de regret vreodată.

Dar îți mai aduci aminte cum te-ai simțit imediat după operație?

Speriată, eram în dureri, toate alea. A fost o perioadă horror. Chiar dacă mă simțeam fericită că am făcut-o, durerea de după a fost un fel de deal-breaker, peste care am trecut totuși peste câteva luni.

Cum a devenit Daria Jane un adevărat fenomen social media

Iar acum, fiindcă tot spuneam mai devreme de videoclipurile tale de pe YouTube, să discutăm puțin și despre asta. Cum te-ai hotărât să îți deschizi canalul de YouTube?

Eu îl aveam deschis din 2012. A fost un canal în care am vorbit despre chestiile din viața mea cam de atunci, numai că a fost inițial în română, dar nu avea prea mulți abonați, apoi am trecut pe engleză și vorbeam despre tranziție pentru un public american, în principiu. Aveam vreo 13.000 de abonați atunci. După care, anul trecut, în octombrie, eram eu cu prietenul meu și am spus “hm, n-ar fi interesant totuși să vorbesc și în română și să vorbesc oamenilor despre chestiile astea?”. Inițial nu voiam, voiam să fiu un influencer mai degrabă de fashion, makeup și altele, dar după mi-am dat seama că sunt cea mai avizată persoană să vorbesc și despre asta.

Care erau reacțiile la videoclipuri când abia ai început să intri în lumea asta?

Au fost foarte pozitive. A fost foarte mult șoc și totuși am parte de niște urmăritori foarte drăguți, care mi-au făcut fan-page-uri, fetițe care mi-au înțeles situația și care chiar îmi iau apărarea online. Nu mă așteptam la chestia asta, dar mă bucur.

Societatea românească nu este întotdeauna cea mai LGBTQ-friendly. Cu toate astea, canalul tău de YouTube a explodat. De ce crezi că s-a întâmplat acest lucru?

Consider că pe YouTube sunt foarte mulți tineri și tinerii sunt schimbarea României. Atunci când nu ai trecut prin experiența comunistă, îți permiți să îți lărgești orizonturile. Tinerii sunt mai deschiși la schimbare și acceptă realitatea oricui. Tocmai de asta am succes. Și, pe lângă asta, nu sunt axată foarte mult pe LGBT. Adică susțin și îmi place foarte mult să vorbesc despre chestiile astea. În același timp, le arăt oamenilor că persoanele LGBT sunt persoane normale în societate, care se blenduiesc și trăiesc ca mine, ca tine, ca oricine altcineva.

Există vreo diferență între Daria pe care o văd oamenii pe YouTube și cea din viața reală?

Eu consider că sunt cât se poate de naturală – adică și pe YouTube se vede că sunt foarte aeriană în general. Eu sunt ambele, sunt persoana extremelor: ba sunt foarte jucăușă, ba sunt foarte serioasă, și cred că se poate observa asta din temele videoclipurilor pe care le am. Nu cred că există mare diferență între cea din online și cea din realitate.

Ce vrei să transmiți prin conținutul canalului tău de YouTube?

Încerc să fac oamenii să se accepte pe ei așa cum sunt. În pofida faptului că societatea are anumite norme, pe care le putem respecta până într-un anumit punct, fiecare om are propriul lui normal și fiecare om are propria lui realitate. Tocmai de asta, eu nu vorbesc numai pentru persoanele trans – am foarte mulți următori gay, care mi-au spus că “știi, curajul tău de a spune chestiile astea mi-a dat și mie curaj”. Am vorbit recent împotriva abuzului – foarte multe fete și femei mi-au scris, ceea ce m-a făcut să mă simt foarte bine, pentru că abordez teme din orice unghi.

Cu toate astea, tot apar hateri. Care e politica ta în privința lor?

Cyber-bullying-ul este cel mai important lucru care declanșează demonii oamenilor, pentru că nu îmi spune nimeni în față chestiile astea. Și totuși, online își permit mulți, pentru că sunt frustrări adunate, sunt dezamăgiri. Atunci, oamenii simt nevoia de a îi aduce pe alții mai jos, ca ei să se simtă mai bine. Este o chestie foarte tristă, dar se întâmplă. De asta nici nu mă afectează, pentru că știu că acele cuvinte, acele înjurături, nu vin din suflet, vin din dezamăgiri și frustrări.

Înțeleg, și încerci să îi ignori sau preferi să ai altă abordare, adică să îi educi mai degrabă?

Prefer, bineînțeles, ambele. În principiu răspund la comentarii, dar nu la cele în care mă jignesc – oamenii care jignesc de la cap la coadă nu sunt oameni care vor să învețe ceva. În schimb, oamenii care sunt reticenți sau care au argumente contra și sunt pertinente… Le răspund și le spun și punctul meu de vedere. Dar le accept, totodată, și punctul lor de vedere.

Cum este să fii femeie trans în România

Crezi că s-a mai schimbat ceva în atitudinea societății cu privire la persoanele transsexuale din vremea în care erai Darius și până acum?

Nu cred că e atât de vizibilă schimbarea respectivă. Ce s-a schimbat în schimb au fost eu și identitatea mea. Poate nu am probleme în societate acum. În trecut, bineînțeles, că atunci când vede societatea un băiat machiat, reacționează destul de urât. La fel cu actele – când aveam acte cu identitate de băiat, aveam oarecum o reticență când le arătam la tren, la bancă… Era foarte stânjenitor. Dar repet, după schimbarea fizică și legală, cred că putem trăi cu toții în pace, pentru că nu vorbește nimeni despre chestiile astea în viața de zi cu zi.

De ce crezi totuși că mai există oameni care refuză să accepte că tu sau orice altă femeie trans sunteți, totuși, femei?

De ce? Fericirea e în noi înșine, noi o căutăm în afară, dar e în noi – și atunci dacă ești frustrat, ești nefericit, nu ești atât de deschis în a accepta realitatea altora, pentru că ego-ul e prea mare și nu te pui în pielea altora. Tu judeci oamenii în funcție de ce ai face tu. Ok, tu nu ești trans, înseamnă că oamenii trans nu există pentru că tu nu ești – asta este foarte greșit, cam despre asta e vorba. Oamenii tineri se pun mult mai ușor în pielea altora și sunt mult mai ușor de educat în privința asta.

În alte țări, toleranța oamenilor cu privire la persoanele trans este mult mai ridicată. Ce crezi că ne lipsește nouă, românilor, din a fi la fel?

Un grad de fericire mai mare. Oamenii respectivi sunt mai toleranți în privința a orice. Au, în primul rând, o economie mai bună, care le permite să nu mai fie atât de îngrijorați de bani și tot. Atunci, automat, nu mai sunt atât de frustrați pe alți oameni cu ce au și ce nu au. Deci trebuie să ne mărim și noi economia, trebuie să ne deschidem la minte – e clișeic spus, dar deschiderea minții ne va ajuta foarte mult în a empatiza cu ceilalți.

Crezi că popularitatea ta crescândă ajută în procesul de creștere a toleranței românilor cu privire la persoanele trans?

Sunt absolut convinsă, pentru că primesc și am primit foarte multe mesaje – deci nu pot să-ți spun câte mesaje am primit de la oameni care îmi spuneau că “știi, aveam o părere foarte proastă despre persoanele trans până să ascult punctul tău de vedere”. Tocmai de asta cred că impactul a fost mare.

Ce planuri de viitor are Daria Jane

Ai vreun plan cu privire la cum va evolua canalul tău de YouTube sau preferi să te lași dusă de val și să vezi unde te duce?

Am niște planuri. În principiu, atât eu, cât și manager-ul meu, încercăm să păstrăm ideea asta de mulare pe multe lucruri, nu doar pe un singur lucru. Și sunt deschisă la provocări, la absolut tot ce înseamnă campanii. Asta îmi doresc – să creștem organic și în același timp să educăm publicul și să mă distrez cu abonații mei.

În cinci ani te-ai mai vedea făcând asta?

Da, cu siguranță. M-aș vedea chiar și în altă țară făcând asta. Nu știu exact dacă o să rămân în România. În schimb, consider că România se schimbă încet-încet – deci probabil, când o să fiu eu bătrână, o să fie o cu totul altă România.

Care este mesajul tău pentru oamenii care te urmăresc?

Mesajul meu pentru cei care mă urmăresc este doar să fie ei înșiși – sună foarte clișeic chestia asta și este greu să fii tu însuți într-o societate care îți spune să fii într-un anumit fel, dar este important ca atunci când tu intri în camera ta, ești singură, te uiți în oglindă și nu contează că ești trans sau nu, să fii mulțumită cu ceea ce faci, mulțumită cu felul în care arăți. Dacă nu ești, atunci schimbă, pentru că tu trebuie să fii mulțumită, nu alții, nu cei din jur, nu familia ta, nu prietenii tăi, nu societatea.

Fotografii: Arhiva personală