Împreună cu fraţii lui, Ionuţ a fugit de acasă când avea doar 5 ani din cauza mamei bolnave de schizofrenie şi a foamei. S-au dus care încotro.
Niciunul dintre ei nu a cerşit, toţi au muncit, chiar dacă au maturat pe jos sau au ajutat ţăranii în piaţă şi au trăit pe străzi. S-au regăsit mai târziu şi singura lor alinare a fost dansul.
Nu au fost niciodată înfiaţi de nimeni şi nici în vreun centru de plasament sau orfelinat, dar de la o vârstă foarte fragedă au început să se întreţină din dans.