Alături de limbajul corpului care transmite semnale clare că interlocutorul tău te minte (priveşte în altă parte sau, din contră, se uită insistent în ochiii tăi, clipeşte prea des etc), există şi o serie de cuvinte care ar trebui să-ţi ridice semne de întrebare. Iată câteva dintre acestea care îţi pot transmite semnale că partenerul tău de discuţie minte. Evident, este important să ţii cont întotdeauna de context şi să eviţi generalizările.
Stai puţin!
Dacă interlocutorul tău amână răspunsul, poate fi un semn că se gândeşte ce să spună. „Stai puţin” este una dintre cele mai folosite sintagme, atunci când nu ştie ce să răspundă şi, practic, îşi ia câteva momente să se gândească. Poate fi un semn că minte doar atunci când te afli într-i discuţie faţă-n faţă cu o persoană şi auzi aceste cuvinte, nu când dai buzna peste un om concentrat în faţa computerului, de exemplu. Atunci pauza pe care o cere şi amânarea răspunsului sunt justificate.
Niciodată
Dacă o persoană spune în loc de un simplu „nu”, o propoziţie de genul „Eu niciodată n-aş face asta”, e un semnal că se gândeşte la contrariu. De exemplu, sunteţi într-un restaurant şi îl întrebi relaxată şi mai mult în glumă, „Te-ai uitat la tipa de la masa vecină”? În loc să auzi un banal „nu” sau ceva amuzant de genul „Da, mă uit la ea de jumătate de oră încontinuu”, el îţi zice că niciodată n-ar face asta. Acesta e tipul de minciună care spune multe şi despre un posibil comportament al lui în viitor – da, probabil că ar face/va face asta.
Cum aş putea/ aş fi putut?
Pentru a nu cădea în capcana să credem că aceste cuvinte ar putea însemna oricând o posibilă minciună, trebuie să avem tot timpul în vedere contextul în care sunt folosite. De exemplu: „Ţi-am zis să nu treci în drum spre casă pe la mama ta, că aveam ceva urgent de făcut acasă. Ai trecut, de ai ajuns aşa târziu?” Un simplu „nu, am stat mai mult la serviciu” e suficient. Dacă răspunsul începe „Cum aş fi putut?”, e semn că nu e tocmai adevărat ce urmează să-ţi spună.
Dar / Însă
„Poate că ţi se pare ciudat, dar…”, „Sigur că aş fi vrut să vin, dar…”, „Am vrut să te sun mai devreme, însă..” Exemplele pot continua. Cuvintele „însă” sau „dar” îţi vor indica aproape întotdeauna că intenţia celui cu care vorbeşti este să-ţi ascundă adevărul. Dacă vei continua discuţia cu întrebări scurte şi punctuale, vei descoperi rapid minciuna.
N-am făcut nimic rău!
Cum e când întrebi pe cineva „De ce te-ai dus acolo?” sau „De ce te-ai văzut cu colega ta?” sau „De ce ai luat prânzul în locul acela?” şi auzi răspunsul „N-am făcut nimic rău”? E bizar, într-adevăr, dar dacă vei fi atentă, vei descoperi că mulţi oameni răspund astfel. E ceva involuntar, iar adesea cei care spun aceste cuvinte nu-şi dau seama că doar se acuză, deşi întrebările erau banale.
Foto:123rf
Ultima modificare septembrie 18, 2015 2:13 pm