Uneori, să fii femeie e ca și cum ai juca în același timp pe mai multe scene, în mai multe spectacole diferite: mamă, soție, iubită, femeie cu job sau femeie pur și simplu. Ce te faci când simți mereu presiunea de a „performa” în toate aceste roluri și simți că niciunul nu îți iese cum trebuie? Mai ales că și societatea are un cuvânt de spus în acest „trebuie”… psihoterapeutul Carmen Moldoveanu (www.nlpinformal.ro) ne răspunde.
Recent, un cunoscut regizor român a afirmat că multe dintre femeile de carieră fie nu au copii, fie sunt „mame lamentabile”. Fără a scoate din context afirmația, atât eu, cât și alte mame care lucrează și care încearcă să activeze pe cât mai multe planuri, ne-am mai confruntat cu acest gen de afirmații (în spațiul public sau privat), care nu vin decât să adâncească presiunile pe care le resimt femeile. Cu alte cuvinte, la presiunile pe care ni le punem noi însene se adaugă cele exterioare, ale societății care de obicei ne trasează alte și alte roluri și ne judecă în funcție de rezultate. Am stat de vorbă cu psihoterapeuta Carmen Moldoveanu și iată ce am aflat.
Scurt ghid pentru a NU fi perfectă
- La finalul unei săptămâni, fă o listă cu cele mai plăcute momente. Astfel te vei cunoaște mai bine și vei ști cum să-ți crești nivelul de fericire.
- Fă o listă cu momentele cele mai neplăcute ale săptămânii și grupează-le pe categorii. Reflectează dacă merită cu adevărat să te întristezi sau dacă e mai bine să faci unele schimbări necesare în atitudinea ta și în comportamentul tău.
- Când te compari cu actrițele tale preferate sau cu persoanele publice pe care le admiri și ai sentimentul că nu ai făcut nimic cu viața ta, ia o foaie de hârtie, fă o listă cu femeile din jurul tău pe care le cunoști de câțiva ani și trece în dreptul fiecăreia calitățile și defectele, reușitele și eșecurile, bucuriile și tristețile lor. Trece-te și pe tine pe listă.
- Stabilește o întâlnire imaginară cu eul tău din copilărie, de la vârsta de 7 ani, și cu eul tău din viitor, de la 70 de ani. Ascultă cu atenție părerea lor despre viață și despre ce e cu adevărat valoros. Întreabă-le ce sfaturi au pentru tine și pentru dificultățile tale existențiale din prezent.
Visul fericirii, acum în două variante
„Se spune că trăim într-o lume a bărbaților, iar valorile care ne ghidează în obținerea fericirii sunt munca, voința, competitivitatea, intelectul, succesul. Pe deasupra, din tărâmul în care totul e posibil, din America, s-a strecurat până pe Bătrânul Continent filosofia meritocrației, conform căreia poți ajunge în vârf prin merite proprii, indiferent de familia și mediul în care te naști. Suntem condiționați să credem că putem deveni orice, că oricare dintre noi poate fi următoarea Oprah și că este doar vina noastră dacă acest lucru nu se întâmplă. O femeie urmează aceste căi trasate colectiv, considerându-le reale, și își dedică de regulă cei mai buni ani din viață pentru urmărirea acestui vis colectiv al fericirii. Nu poate să se bucure prea mult de reușita ei, căci i se mai livrează încă un vis al fericirii, cel tradițio-nal, în care fericirea înseamnă să fie soție și mamă, să strălucească fericită la brațul unui partener, cu unul-doi-trei copii angelici în jur. Din nou, se consideră că acest scop e accesibil oricui, că orice eșec se datorează propriei persoane. Nu e de mirare că multe femei abordează și mariajul, și maternitatea ca pe un nou proiect profesional, în care investesc voință, competitivitate, muncă, toate acele capacități pe care le-au dezvolat cel mai mult și pe care societatea le valorizează.
Undeva pe parcurs, există femei care refuză aceste trasee colective, acceptându-și limitele, dându-și seama că au o altă versiune despre fericire sau descoperind că voința nu e soluția pentru toate problemele. Există, desigur, și femei care își doresc ambele experiențe – și cea a reușitei sociale, și cea a maternității, și descoperă prin propria experiență că e nevoie să aibă două seturi de valori și că pot fi mame fericite dacă redescoperă valorile feminine – răbdarea, empatia și flexibilitatea.”
Scopuri în concordanță cu nevoile
Nu știu cum sunteți voi, dar mie, la sfârșitul unei zile, îmi roiesc în minte următoarele: „Copiii mei ar vrea să fiu mai prezentă și să mă joc mai mult cu ei, iubitul meu ar vrea să arăt ca în reviste, familia mea ar vrea să câștig mai mulți bani, eu aș vrea să am mai mult timp pentru mine și pasiunile mele.” Dacă aș ține cont de așteptările mele și ale tuturor din jur, ziua mea ar trebui să arate cam așa: să fiu supercreativă și implicată la job, să mă joc cu copiii (reacționând calm, dar ferm, ori de câte ori îmi pun nervii la încercare), să fac cumpărături la supermarket, să plătesc facturi și să duc mașina la service, toate acestea mâncând doar salate sănătoase pentru a-mi menține silueta. Ar trebui să fac și sport, să pot susține o conversație inteligentă pe teme culturale și să mă implic în cauze sociale. Pare ușor nerealist, nu-i așa? Asta l-am întrebat și eu
pe psiholog…
„E bine ca scopurile tale să fie în concordanță atât cu nevoile tale, cât și cu resursele de care dispui”, spune Carmen Moldoveanu. „Este adevărat că atunci când bifezi toate scopurile pe care socie-tatea sau familia le consideră importante, obții un sentiment extraordinar de mândrie, precum și confirmarea propriei valori. Însă pentru multe femei reușita în ochii celorlalți nu aduce simultan împlinire sau pace interioară. Există multe femei de invidiat care ascund de ochii celorlalți tristețe și gol interior. Adevărata fericire vine din atingerea acelor scopuri stabilite ținând cont de valorile și nevoile personale. O femeie poate fi fericită ca mamă, în timp ce alta poate fi fericită pentru că are o afacere proprie. Mulți oameni au două-trei scopuri importante în viață, restul sunt secundare. Dacă scopurile importante sunt atinse, atunci e bine să ne dăm voie să atingem doar parțial restul scopurilor, tolerând imperfecțiunea, și să ne lăsăm timp pentru «a fi», adică pentru timp nestructurat, orientat spre experimentarea aspectelor simple ale vieții, de orice natură – a lenevi, a găti, a asculta muzică, a merge pe munte. Cât despre resurse, să îți ignori o vreme nevoia de odihnă este un semn de voință și disciplină, și de multe ori este o necesitate în mediul rapid și schimbător din prezent. Voința, ambiția, perseverența – toate aceste trăsături masculine merită dezvoltate dacă îți dorești independența de orice fel. Însă ignorarea limitelor, pe termen lung, duce inevitabil la epuizare, oboseală cronică, probleme fizice. Ca în orice domeniu al vieții, trebuie descope-rită și păstrată calea de mijloc.”
Calea bucuriei
Calea de mijloc, ușor de zis, dar cum ajungem la ea? Cum ne dăm seama care sunt scopurile care sunt în concordanță cu nevoile reale și cele care ne sunt cumva impuse din afară, pe fond social? Iată ce spune psihologul: „Scopurile stabilite în acord cu natura noastră sunt cele care ne aduc bucurie și ne fac să ne simțim vii, confirmând afirmația conform căreia «nu contează destinația, ci călătoria». De regulă, sunt legate de acele activități și domenii față de care am manifestat o atracție încă de la o vârstă tânără. Uneori însă, putem risipi confuzia doar printr-o experiență personală de viață: când nu știm ce este mai important, încercăm toate variantele o vreme și observăm cu atenție ce ne aduce mai multă bucurie. Sigur, avem nevoie de puțină creativitate, căci nu putem să facem un copil doar ca să ne dăm seama dacă ne dorim să fim mame. Putem însă să avem grijă de un copilaș al unei prietene timp de o lună. Sau putem să ne dedicăm o vreme muncii, interacționând foarte puțin cu partenerul nostru, și astfel putem descoperi dacă ne lipsește sau nu emoția și siguranța relației.”
Citește și – Suntem mai neglijenți cu noi înșine după căsătorie? Psihologul răspunde
Citește și – Psihologul răspunde: Cum ne calmăm partenerul atunci când ne certăm?
Ultima modificare iulie 27, 2016 4:57 pm