Un bărbat a povestit pe internet experiența pe care a avut-o atunci când a ales să meargă cu avionul la o ședință în alt oraș. Postarea sa a impresionat o lume întreagă.
”Mă pregăteam să îmi găsesc locul în avion. Îmi luasem laptopul și speram că nu va sta nimeni lângă mine, pentru că aveam foarte mult de lucru pentru ședința la care mergeam. Chiar nu aveam nevoie de distrageri.
Îmi găsisem locul. Lângă mine era deja așezat un copil, un băiețel, cam la vreo 7 ani. Avea o insignă pe care scria că este copil neînsoțit de adult.
Băiețelul părea foarte liniștit și mă gândeam că fusese învățat să nu vorbească cu străinii.
Însoțitoarea de bord a venit și i-a spus:
– Mihai, în curând vom decola. Te rog să îți pui centura și dacă ai nevoie de ceva te rog să îl întrebi pe domnul de lângă tine.
Aveam de ales? Nu. I-am întins mâna și ne-am salutat bărbătește. Sub scaun avea o pungă de carton. Mi-a spus că în punga aceea e tot ce are el.
S-a auzit vocea căpitanului care ne ruga să ne legăm centurile. Băiețelul s-a conformat și eu l-am întrebat dacă îi este frică.
– Nu mi-e frică de moarte. Mama e în cer și mă veghează.
– Îmi pare rău – i-am spus.
– De ce îți pare rău?
– Că mama ta nu e aici lângă tine.
Mi-am amintit cât aveam de recuperat cu munca, dar băiețelul mi-a întrerupt șirul gândurilor.
– Uite câte bărcuțe. Oare unde se duc?
– Probabil că sunt bărci de agrement. Poate unele merg la pescuit. Pe tine nu te duce tata la pescuit?
– Eu nu am tată – mi-a răspuns sec.
Mi-a părut așa de rău de acest copil. Un copil care zbura singur, un copil fără mamă și fără tată. M-am gândit cât de egoist am fost să mă gândesc la munca mea, așa că mi-am pus laptopul sub scaunul din fața mea și am continuat să vorbesc cu băiatul.
La un moment dat l-am văzuit foinduse. M-a întrebat: