Un bărbat a povestit pe internet experiența pe care a avut-o atunci când a ales să meargă cu avionul la o ședință în alt oraș. Postarea sa a impresionat o lume întreagă.“Mă pregăteam să îmi găsesc locul în avion. Îmi luasem laptopul și speram că nu va sta nimeni lângă mine, pentru că aveam foarte mult de lucru pentru ședința la care mergeam. Chiar nu aveam nevoie de distrageri.Îmi găsisem locul. Lângă mine era deja așezat un copil, un băiețel, cam la vreo 7 ani. Avea o insignă pe care scria că este copil neînsoțit de adult.Băiețelul părea foarte liniștit și mă gândeam că fusese învățat să nu vorbească cu străinii.Însoțitoarea de bord a venit și i-a spus:- Mihai, în curând vom decola. Te rog să îți pui centura și dacă ai nevoie de ceva te rog să îl întrebi pe domnul de lângă tine.Aveam de ales? Nu. I-am întins mâna și ne-am salutat bărbătește. Sub scaun avea o pungă de carton. Mi-a spus că în punga aceea e tot ce are el.S-a auzit vocea căpitanului care ne ruga să ne legăm centurile. Băiețelul s-a conformat și eu l-am întrebat dacă îi este frică.- Nu mi-e frică de moarte. Mama e în cer și mă veghează.- Îmi pare rău – i-am spus.- De ce îți pare rău?- Că mama ta nu e aici lângă tine.Mi-am amintit cât aveam de recuperat cu munca, dar băiețelul mi-a întrerupt șirul gândurilor.- Uite câte bărcuțe. Oare unde se duc?- Probabil că sunt bărci de agrement. Poate unele merg la pescuit. Pe tine nu te duce tata la pescuit?- Eu nu am tată – mi-a răspuns sec.Mi-a părut așa de rău de acest copil. Un copil care zbura singur, un copil fără mamă și fără tată. M-am gândit cât de egoist am fost să mă gândesc la munca mea, așa că mi-am pus laptopul sub scaunul din fața mea și am continuat să vorbesc cu băiatul.La un moment dat l-am văzuit foinduse. M-a întrebat:- Oare aici au toalete?- Hai să te duc.L-am așteptat în fața ușii. Când a ieșit avea ditamai zâmbetul și ditamai pata de apă pe tricou.- Chiuveta aia aruncă apă peste tot.Băiețelul a stârnit compasiunea tuturor. Stewardesele l-au luat și l-au plimbat prin tot avionul. A intrat până și în cabina piloților. Cât a fost plecat n-a fost chip să muncesc. Mă gândeam la săracul copil, cu o pungă de hârtie și singur pe lume.A venit înapoi la locul lui. Mi-a spus că a primit alune, insigne și că i-a văzut pe piloți. Le-a spus tuturor că în punga lui de hârtie sunt actele de adopție. Bunica lui l-a adoptat.A stat liniștit o perioadă, dar la un moment dat l-am văzut cum își pune fața în palme și începe să plângă.- Ce ai pățit? – l-am întrebat. De doare ceva?- Nu o cunosc pe bunica. N-am văzut-o niciodată. Dacă nu mă vrea? Unde o să mă duc? – mi-a spus printre sughițuri.Nu știam cum să-l liniștesc. I-am propus să cântăm. Băiețelul avea o voce superbă. Mi-a zis că mama lui i-a spus că o moștenește pe bunica.A trecut timpul și ne apropiam de destinație. Băiețelul m-a rugat să merg cu el, pentru că îl așteaptă bunica și că îi este frică.L-am luat de mână și am mers împreună prin aeroport. La un moment dat, s-a prăbușit în genunchi. Îi era frică. L-am luat în brațe. Mi-a șoptit la ureche:- Vreau la mama!În zona de sosiri am zărit-o imediat pe bunica băiatului. Era tare entuziasmată și a venit repede spre noi.- Tu ești, pui? Ouf, vino la mamaie. Mamaie te iubește mult. Vino să mă iei în brațe. Dă-i drumul domnului și hai cu mamaie. Te așteaptă și unchiul.Brusc femeia a început să-i cânte băiatului, pentru că acesta încă mă strângea în brațe. Băiețelul a cerut să meargă la bunica. S-au apropiat zeci de rude. Un bărbat i-a îndepărtat insigna roșie pe care scria copil neînsoțit de adult. Nu mai era cazul pentru el.”Sursa foto 123rfCitește și Băiatul lor rămânea corijent la matematică. Totul s-a schimbat când au făcut astaCitește și Un băiat înghețase de frig în stația de autobuz. Nu se aștepta ca șoferul să facă asta