Diferenţa de vârstă dintre copii poate duce la neînţelegeri. Te exasperează cu certurile, iar tu nu ştii cum să îi mai împaci. Noi te putem ajuta!
La naşterea primului copil ai trăit minunea de a fi mamă, ţi-a fost teamă dar, cu puţin ajutor, ai făcut o treabă bună. La al doilea copil ai deja experienţă şi primii ani din viaţa lui nu mai reprezintă o grijă atât de apăsătoare pentru tine. Din acest motiv, ai tendinţa să te comporţi diferit cu cei doi, mai ales dacă există o diferenţă mare de vârstă între ei. Protejându-l pe cel mic, impui o distanţă între proaspătul adolescent şi tine, iscând, fără să vrei, o uşoară gelozie între ei.
Dă-le sarcini pe măsură
Trebuie să găseşti metoda prin care să se simtă egali. Dacă stabileşti o serie de sarcini pentru amândoi, fiul cel mare s-ar putea să-l păcălească pe cel mic, determinându-l să muncească mai mult. Sau, dimpotrivă, cel mic poate fi prea mic pentru cerinţele tale şi tot greul va cădea pe umerii fiului mai mare. Nici una dintre cele două variante nu este indicată, dacă ei nu se înţeleg ca fraţii. Stabileşte ce au de făcut şi unul, şi celălalt, ca să nu mai işti motive de ceartă. De exemplu: mezinul te ajută cu prepararea mesei, în timp ce fratele mai mare îl asistă pe tata la treburile… mai bărbăteşti.
…şi recompense egale
Copiii sunt sensibili la dragostea părinţilor, indiferent de vârstă. Nu uita asta! Dacă mezinul spală vasele, îl vei răspăti cu laude, nu-i aşa? Dar uiţi să faci acelaşi lucru cu celălat copil, pentru că eşti obişnuită să te ajute mai mult. Nu-i corect! În ceea ce priveşte cadourile de valoare, cum ar fi calculatorul sau o bicicletă, fie le cumperi amândurora, fie le achiziţionezi pentru familie, iar de ele se pot folosi împreună.
Discutaţi ca între oameni mari
Poartă o discuţie cu fiul cel mare. Ca între persoane mature. Explică-i că implicarea lui în creşterea fratelui mai mic este importantă, ca să îl faci mai indulgent cu „prichindelul”. Comportamentul fratelui mai mare este, de fapt, exemplul cel mai la îndemână pentru cel mic, pentru că el, şi nu tatăl, petrece mai mult timp cu mezinul. Trebuie să îi dea răspunsuri la celebrele „dar de ce?”, să îl iniţieze în tot felul de jocuri, pentru că – de când are un frate mai mic – felul lui de a fi este exemplul de urmat pentru mezin.