Se întâmpla în 1953 când, Izechka, un băiețel evreu în vârstă de șase ani, a fost rugat de profesoara lui să spună câte anotimpuri cunoaște.
Citește și – O învațătoare rămâne șocată de ceea ce găsește în dosarul unui elev
Copilul a început să numere în gând și, sigur pe el, răspunde:
─ Șase!
─ Mai gândește-te o dată!, i-a indicat profesoara cu tact.
Izechka a mai stat câteva secunde pe gânduri, apoi a răspuns din nou:
─ Deci șase, mai multe nu îmi amintesc, pe cuvânt de onoare.
Toată clasa a izbucnit în râs, iar profesoara era vizibil iritată. Le-a spus copiilor să tacă și, pe un ton aspru, a continuat discuția cu băiețelul evreu:
─ Ce înseamnă asta, Izechka? Răzi de mine?
Rușinat și încercând să își stăpânească lacrimile, copilul i-a răspuns profesoarei cu vocea tremurândă:
─ Doamna profesoară, vă rog să mă credeți pe cuvânt că eu nu îmi amintesc alte anotimpuri ale anului în afară de Ceaikovski, Vivaldi, Haydn, Piazzolla, Glazunov și Loussier.
În clasă s-a așternut o liniște deplină timp de câteva zeci de secunde. Impresionată de răspunsul lui Izechka, profesoara a reluat apoi discuția pe un ton calm:
─ Dragul meu, mă refeream la schimbările anuale ale climei. Poți să numești, te rog, anotimpurile pe care le cunoști?
─ Mă scuzați, doamna profesoară! Nu credeam că îmi puneți o întrebare atât de simplă. Există patru anotimpuri: primăvara, vara, toamna și iarna.
Citește și – „Râdeți până vă doare burta”. Cea mai frumoasă temă pentru acasă dată de un profesor elevilor săi
Foto – 123rf
Ultima modificare mai 31, 2017 12:27 pm