Cockerul are nevoie de răsfăţ nobiliar

Îngrijirea unui coker trebuie să intre în rutina zilnică.
E un neastâmpărat prin definiţie, de o frumuseţe rară şi cu o inteligenţă de invidiat. Ştie să „speculeze” dragostea stăpânilor şi e un fin „diplomat”. Nu-şi dezminte viţa nobilă şi merită să fie tratat ca un lord.

Când iese la promenadă, e imposibil să nu atragă priviri admirative. Urechile lungi şi creţe, botul umed, uşor turtit, ochii mari şi leneşi, în contrast cu firea lui zvăpăiată, fac din frumosul cocker unul dintre cei mai populari companioni. Şi asta în ciuda trecutului său încununat de succese pe câmpul de vânătoare. Fie că se numără printre spanielii americani, fie că îşi impune cu prestanţă sângele albastru englez, cockerul este un prieten fidel, de nădejde, pentru oricine.

La vânătoare, sire!

Încă din timpuri de mult apuse, cockerii şi-au dovedit talentul în ale vânatului. Credincioşi vânătorilor de elită pe care îi însoţeau, odată cu trecerea vremii, au fost împărţiţi în două grupe: de teren şi de apă. Acum însă, cel mai important rol al lor este să distreze şi să „condimenteze” uneori viaţa de apartament a stăpânilor. Instinctul de vânător îl primesc la naştere, aşa că nu trebuie să te mire pornirile lui de a goni alte vietăţi sau de a-ţi aduce tot felul de gunoaie ori trofee.Totuşi, poate fi educat cu uşurinţă, căci este suficient de inteligent încât să înveţe comenzi dintre cele mai complicate.

Frumuseţea trebuie întreţinută

Cum aspectul exterior este farmecul lui aparte, cockerul are nevoie de îngrijire de elită. Blăniţa mătă-
soasă, uşor ondulată, de lungime medie, cu puf protector la vreme rea, trebuie periată şi pieptănată de 3-4 ori pe săptămână, numai în direcţia de creştere a firului de păr. Încă de mic trebuie să-l obişnuieşti să nu-şi înmoaie urechile în mâncare sau în apă. Cum? Foarte simplu: poţi folosi un elastic de păr, cu care îi prinzi urechile laolaltă. Din când în când, nu foarte des însă, baia ar trebui să fie un ritual. Şamponul special nu trebuie să lipsească. Urmează clătirea abundentă. Mare atenţie! Cockerii sunt predispuşi la afecţiuni ale ochilor şi urechilor, aşa că ai grijă să nu-i pă-trundă în ochi sau urechi niciun strop de apă! Asigură-te că e complet uscat înainte de a-l scoate afară.

Maurice Munteanu, reacție dură după victoria lui Călin Georgescu. 'Treziți-vă!' Ce mesaj a transmis editorul de modă

Recomandarea zilei

Atenţie la siluetă!

Deşi sunt extrem de jucăuşi, viaţa sedentară de la bloc îi poate transforma în leneşi neîntrecuţi. Este şi motivul pentru care, din lipsă de antrenament fizic, cockerii devin obezi cu uşurinţă. Ca să nu mai spun cât de pofticioşi sunt şi cât de frumos ştiu să cerşească bunătăţi! Ca să eviţi complicaţiile bolilor cauzate de supraponderabilitate şi, mai ales, pentru a-i menţine blăniţa sănătoasă, trebuie să-i oferi hrană de calitate, după un program bine stabilit. Anemiile severe, afecţiunile tractului urinar, cataracta, glaucomul, artrita, hipotiroidismul, discopatia, otita, surditatea sunt alte probleme caracteristice acestei rase.

Ifose de aristocrat

Negru, cafeniu, crem, roşcat, brun, auriu, alb cu negru, oricum ar fi colorat, cockerul rămâne un câine prietenos, oricând bucuros şi pregătit să-ţi facă pe plac. Dacă nu este educat corespunzător la timp, poate dezvolta tulburări de comportament ce te pot afecta şi pe tine în mod direct, precum agresivitatea exagerată. Cockerii adulţi, care nu au socializat cu copiii de timpuriu, au tendinţa să nu tolereze prea bine poznele acestora. Dacă însă a crescut alături de copii, urecheatul se înţelege foarte bine cu ei. Ca să nu ai probleme, nu-l lăsa singur prea mult. Devine distrugător, irascibil şi foarte agresiv, chiar şi cu stăpânii.