Cititul îţi deschide un al treilea ochi, spunea Vladimir Nabokov într-un eseu. Acest ochi te familiarizează cu lumi imaginare care nu sunt ale tale, dar pe care mintea ta le străbate în libertate.
Cititul este o artă. Cine ajunge să o practice se vindecă de singurătate. Pentru a deprinde arta cititului e nevoie de exerciţiu şi de răbdare. De pauză şi reflecţie, de seriozitate şi profunzime. Iar bucuria cititului te recompensează pentru tot felul de inconveniente şi frustrări ale vieţii cotidiene.
De treizeci de ani am tot construit colecţii de ficţiune scrisă de autori străini. Cea mai dragă îmi este, desigur, cea mai nouă, colecţia „Raftul Denisei“, pe care o coordonez – alături de seriile de autor dedicate operelor unor scriitori de primă mărime precum Amos Oz, Herta Müller, Isabel Allende, Eric-Emmanuel Schmitt sau Fernando Pessoa – la Editura Humanitas Fiction şi care de curând a împlinit cinci ani, cu peste 200 de titluri publicate.
Aşez pe „Raftul Denisei“ ceea ce cred eu că sunt cele mai frumoase ficţiuni din literaturile lumii, semnate mai ales de scriitori contemporani. Unii tineri, dar deja celebri, precum americanul Stefan Merrill Block, autorul minunatului roman „Povestea uitării“, despre un adolescent a cărui mamă de treizeci şi ceva de ani se îmbolnăveşte de Alzheimer, sau Anuradha Roy, căreia i-a apărut luna trecută mirificul roman de debut „Un atlas al dorinţelor zadarnice“, radiografia unei iubiri într-o Indie în transformare; alţii în deplină maturitate artistică, cum ar fi britanicul James Meek, autorul unui mare roman despre crizele lumii actuale, „începem coborârea“, în care un reporter de război londonez se îndrăgosteşte de o americancă în Afganistan, ori australianca Kate Morton, căreia de abia i-am publicat splendidul roman „Grădina uitată“, cu trei femei din generaţii diferite, ale căror personalităţi şi secrete de familie sunt legate de un conac aristocratic din Cornwell.
Fiecărei cărţi pe care hotărăsc s-o public îi dăruiesc ceva din viaţa mea, dincolo de timp – cititul profesionist pornind de la recitire – şi energie, deoarece alegerea unei cărţi este un gest de iubire pentru opera respectivă şi autorul ei, dar şi pentru cititor. Cred că lumile şi personajele create de scriitorii de valoare pot influenţa existenţa cititorului. De la lumile ficţionale ale copilăriei, în care Tom Sawyer, Huck Finn, Alice şi Harry Potter îţi întretaie destinele, la cele ale minţii adulte, unde Margareta lui Mihail Bulgakov se îndrăgosteşte perpetuu de Maestru.
Să pătrunzi în lumile ficţionale, care nu sunt ale tale, dar cu care ajungi să te identifici, căci ele te smulg din timpul real dându-ţi o realitate cu mult mai puternică – fie că ţii în mâini obiectul carte, fie că atingi ecranul tăbliţei electronice, înseamnă să-ţi oferi bucuria unor multiple iluminări.