„Cutia misterului”, un accident de tren catastrofal şi „Lucrul Nevăzut” care scapă din cutie. Filmul de J.J. Abrams şi produs de Steven Spielberg…
… pare o poveste dubioasă, învăluită în mister, dar ce este cert este că filmul e un SF teribil şi revoluţionar.
Greu de crezut totuşi până nu îl vezi. Filmul a fost deja lansat în cinematografele nord-americane, unde şi cei mai sceptici critici au conchis că „Super 8” prezintă unul dintre cele mai realiste scenarii din câte s-au scris despre extratereştri.
Sfidând stilul „Războiul Stelelor”, există şi alţi producători care au creat filme sciene-fiction şi pentru adulţi, iar poveştile pe care le-au ecranizat, deşi aparent par fabuloase, scenariile sunt cât se poate de veridice.
Iată în continuare câteva dintre capodoperele genului SF ce reuşesc să te pună pe gânduri.
Alien (1979)
În urmă cu 40 de ani, doar Dan OBannon şi alţi câţiva scenarişti mai credeau în
Astăză, când existenţa extratereştrilor a fost confirmată, cine se mai îndoieşte că suntem singuri în acest Univers?
Filmul a fost şi încă este considerat o capodeoperă a genului, regizorul Ridley Scott reuşind să convingă fără rezerve – prin atmosfera tenebră si anxietatea pe care o generează în rândul cinefilului şi nu numai (şi distribuţia a rămas înmărmurită la unele scene) – că această creatură numita „alien” există.
Nostromo este un uriaş remorcher spaţial cu un echipaj minim, condus de căpitanul Dallas (Tom Skeritt) din care fac parte, între alţii, severul ofiţer Ripley (Singourey Weaver) şi pisica navei, Jones.
Răspunzând unui apel de ajutor, ei descoperă o navă extraterestră părăsită şi câteve ouă ciudate. Dintr-un ou iese un mic parazit care se ataşează de Kane (John Hurt) şi ţâşneşte afară din pieptul lui în timpul mesei de dimineaţă – singura scenă exagerată din film -, declanşând o criză practic fără ieşire.
Strălucirea eternă a minţii neprihănite/ Eternal Sunshine of the Spotless Mind (2004)
Joel (Jim Carrey) descopeă că prietena sa Clementine (Kate Winslet) şi-a sters din minte, la propriu, toate amintirile tumultoasei lor relaţii. În disperare de cauză, Joel apelează la inventatorul ciudatei proceduri de „spălare” a creierului, Dr. Mierzwiak (Tom Wilkinson) şi îi cere acestuia să îi şteargă şi lui din memorie toate amintirile despre Clementine. Însă, pe măsură ce amintirile sale dispar treptat, Joel începe să-şi redescopere dragostea pentru Clementine şi organizează o „evadare&” din procedura pe care Mierzwiak şi asistenţii săi se chinuie din răsputeri să o ducă la bun sfârşit.
Această formă de selecţie a informaţiilor din memorie se află dincolo de tehnologia de care dispunem, dar nimeni nu poate contesta cu argumente că aceasta nu va putea fi posibilă în viitor. Omenirea se confruntă deja cu diferite forme de afecţiuni ale memoriei, cum este demenţa semnatică, o boală care afectează cunoştiinţele generale, dar nu şi amintiri stocate în urma trăirilor personale.
2001: A Space Odyssey (1968)
În pofida faptului că pelicula a fost lansată înainte de aterizarea pe Lună, Stanley Kubrik şi Arthur C. Clarke realizează o incredibil de reală călătorie în spaţiu.
Cu un an mai devreme de istoricul eveniment, producătorii au reprodus nave spaţiale, folosindu-se de tehnici inovatore pentru a reda gravitaţia, au ridicat pereţi în velcro şi pantofi speciali pentru ca membrii echipajului să poată merge pe ei.
Cu o apreciată stimă pentru spectator şi simţ al realităţii, regizorul a creat apriori cea mai veridică proiecţie a călătorie a navei Apollo 11, care a urmat în următorul an.
Bazat pe romanul lui Arthur C. Clarke, este un alt SF care a continuat istoria despre inteligenţa umană şi cea artificială. „Ce va urma” după umanizarea excesivă a tehnologiei? Iată întrebarea care ne macină şi astăzi.