Moș Nicolae este ocrotitorul copiilor și este unul dintre personajele fabuloase pe care cei mici le iubesc cel mai mult, alături de Moș Crăciun. Iată cine a fost Moș Nicolae în realitate și de unde vine tradiția de a pune dulciuri în ghetuțe în noaptea de 5 spre 6 decembrie.
Moș Nicolae pare un personaj de basm, cu plete albe, cu vorba blândă, cu desaga plină de dulciuri și fructe pe care le împarte copiilor în dimineața zilei de 6 decembrie. Dar personajul acesta îndrăgit de copii a existat în realitate și a fost un episcop creștin, deosebit de milos și generos.
Legenda lui Moș Nicolae, născută din fapte reale
Moș Nicolae este inspirat de figura paternă a Sfântului Nicolae, călugăr și apoi episcop creștin, care a trăit în secolul al III-lea după Hristos, în regiunea Lichia din Turcia de azi. Sfântul Nicolae era foarte darnic și blând cu cei mici. Legenda spune că el avea întotdeauna grijă de copiii amărâți, că avea grijă să le fie cald și să aibă ceva de mâncare când venea frigul iernii.
El provenea dintr-o familie de creștini greci înstăriți, dar când părinții i-au murit, și-a împărțit averea cu oamenii sărmani din preajma locului și s-a călugărit. Dar toată viața lui a rămas preocupat de grijile celor mai necăjiți și ajuta familiile nevoiașe cu tot ce putea, în special copiii sărmani, care de cele mai multe ori nici nu aveau ce să mănânce seara.
Moș Nicolae și alți moși de iarnă din tradițiile românești
Moș Nicolae era pe vremuri numit de bătrâni Sân Nicoară, semn că toți creștinii români știau că el este Sfântul Nicolae pe care îl sărbătorim pe data de 6 decembrie.
Moș Nicolae are o anumită prestanță în poveștile și legendele românești și nu s-a confundat niciodată cu Moș Ajun sau cu Moș Crăciun. El vine pe un cal alb, semn că aduce și primele zăpezi ale iernii, are haine bogate, cu mantie lungă și călduroasă, și are o vorbă bună pentru fiecare. El ajută văduvele și bătrânii săraci, dar mai ales familiile nevoiașe cu mulți copii.
Moș Nicolae este totodată ocrotitorul orfanilor, pentru că și el a fost orfan la o vârstă fragedă, și este îndrumătorul fetelor sărace care ajung la vârsta măritișului. La români, Moș Nicolae sau Sfântul Nicolae este ocrotitorul marinarilor, pescarilor, a celor care merg pe apă, dar și al soldaților, fiind adesea pomenit în războaie.
De unde vine tradiția cu ghetuța lui Moș Nicolae
Tradiția creștină spune că, în vremurile în care Sfântul Nicolae era episcop și avea sub ascultarea lui creștinii din cetatea Lichiei, el a aflat de o familie foarte, foarte săracă, dar în care creșteau trei fete fecioare, cuminți și foarte bune la suflet. Tatăl lor era, însă, atât de nevoiaș, că a vrut să își ia zilele pentru că nu avea niciun ban să le dea fetelor să se mărite.
Sfântul Nicolae a aflat de tragedia acestei familii și a poruncit unui slujitor de-al său să strecoare câte o pungă cu galbeni pentru fiecare dintre cele trei fete, în cămăruța în care trăia familia. Slujitorul său nu a reușit să pună pungile cu bani fără să fie văzut, decât după ce a urcat pe acoperiș și le-a strecurat pe horn. De atunci se pun ghetuțe sau șosetuțe curate la gura sobei pentru a primi darurile de Moș Crăciun.
Tradiția ghetuței lui Moș Nicolae și a darurilor din 6 decembrie se păstrează de secole întregi în toate țările creștine. În Olanda, Moș Nicolae sau Sinteklaas are două ajutoare cu fața neagră de funinge, care ascultă pe la coșurile caselor să afle unde sunt copii buni și unde sunt copii obraznici. În casele cu copii buni, Moșul vine cu daruri dulci, în casele cu copii neascultători, el aduce o nuielușă.