Visul, această creație atât de personală a inconștientului nostru, este un fenomen care a însoțit umanitatea încă de la începuturile ei. De-a lungul timpului, a existat o multitudine de credințe, toate cu scopul de a desluși ce vor să ne spună visele, dacă au să ne spună ceva. Fiecare dintre noi purtăm mituri despre vise. Avem un mod propriu de raportare la acestea, cu multe repere transmise de-a lungul generațiilor, din experiențele avute de cei dinaintea noastră cu propriile vise. Hai să explorăm împreună cinci mituri pe care știința le-a infirmat:
,,Nu toată lumea visează”
S-a dovedit faptul că toți visăm, chiar 4-7 vise într-o noapte. Faptul că nu ni le amintim, nu înseamnă că nu am visat. S-a observat experimental faptul că deprivarea de somn și vis duce la tulburări psihice temporare, similare episoadelor psihotice. Visul are un rol important în autoreglarea psihică.
,,Dacă visăm în culori nu este bine”
Această credință este încă foarte prezentă. Studiind visele multor oameni, s-a putut observa că visele alb-negru apar de obicei la persoane depresive sau care traversează o perioadă dificilă din viață, de tristețe prelungită, de confruntare cu o pierdere. Culorile reflectă tonalitatea emoțională pe care noi o trăim. De asemenea, realitatea pe care noi o percepem nu este una bicoloră și cum visele folosesc drept material experiența noastră diurnă, este cât se poate de firesc să visăm în culori.
,,Suntem paralizați când visăm”
Trebuie să diferențiem un fenomen care apare la unele persoane sau în anumite momente ale vieții la fiecare dintre noi, acela de sleep paralysis. Acesta apare la trecerea dintre starea de veghe către cea de somn și invers, la trezire, atunci când persoana este conștientă de faptul că este în pat, însă are senzația că nu se poate mișca și în același timp nu poate ieși din vis. O invadează imaginile din vis, iar ea simte că nu se poate mișca, pentru a se trezi complet. Nu cunoaștem încă motivul apariției acestei stări, însă s-a observat că tinde să apară cu precădere la persoanele care în viața de zi cu zi încearcă să se controleze excesiv.
Ce-i drept, când dormim are loc o diminuare a funcționării fizice a corpului. Când dormim, nu suntem conștienți de noi ca în starea de veghe, însă există receptivitate față de stimulii din mediu sau față de modificările fiziologice. De exemplu, ne trezim atunci când auzim un zgomot puternic sau avem o durere. Și visul este conectat cu acești stimuli, fiind deseori integrați în vise. Așadar nu suntem atât de vulnerabili în timpul visului, ci dimpotrivă.
,,Nu e bine să ai coșmaruri”
În mod sigur nu e plăcut pentru nimeni să aibă un coșmar. Toți ne trezim ușurati la gândul că a fost doar un vis. Coșmarurile sunt foarte des trăite de copii până la vârsta de 6-7 ani. Din punct de vedere psihologic, ele reflectă intensitatea afectivă cu care aceștia trăiesc experiențele de viață. A fi copil nu înseamnă a fi lipsit de griji, ci a depinde de un adult care îți mediază relația cu viața. De aceea, pe măsură ce copilul crește și dobândește din ce în ce mai multă autonomie și control, trăirile lui afective se mai ,,îmblânzesc”.
Atât pe copii, cât și pe adulți, coșmarurile îi pun în contact cu emoțiile profunde, poate chiar reprimate, și au un rol important și în diminuarea tensiunii psihice dintre viața exterioară și cea interioară.
,,Visele sunt mesaje premonitorii”
Avem tendința să încercăm să anticipăm ceea ce ni se va întâmpla în viață, de multe ori pornind de la ceea ce visăm: ,,dacă visez un copil mic e de rău?” Visele rareori sunt premonitorii. De fapt, cele mai multe reflectă situația psihică cu care noi ne confruntăm în momentul respectiv al vieții, deseori compensativ față de atitudinea noastră conștientă. De exemplu, persoanele care au o abordare a vieții foarte rațională pot avea vise în care fie sunt atacați de animale, fie le văd suferind. Animalele sunt un simbol pentru un mod de viață instinctiv, la polul opus celui rațional. Simbolic, prin intermediul visului, putem observa cum aspectul instinctiv al vieții noastre suferă, ajungând să se revolte, asemeni unui câine ținut numai în lanț.
De asemenea, deseori încercăm să generalizăm semnificația unui simbol din vis. Oricât de tentant ar fi să apelăm la un dicționar de vise sau la cineva pentru a ne spune ce înseamnă visul nostru, noi suntem cei mai în măsură să ne înțelegem visele. Ele se nasc din experiența noastră individuală și sunt o creație cât se poate de personală. Există și teme comune umanității, arhetipale (ex: nașterea, moartea, căderea în gol etc.). Putem privi visele și din această perspectivă, însă de fiecare dată e important să ținem cont de felul în care visătorul trăiește personal tema aceea.