Veche de peste 500 de ani, celebra frescă „Cina cea de taină” continuă să dezvăluie noi secrete, pe măsură ce este supusă unor studii mai aprofundate. Dar nici unul din aspectele controversate ale picturii nu a putut fi desluşit până la capăt, încă…
„Unul dintre voi mă va trăda!”, a rostit Iisus şi apostolii din jurul lui au tresărit sub cuvintele grele ale profeţiei sumbre. L-au privit surprinşi, cu sufletele înfricoşate, i-au căutat privirea blândă şi i-au declarat credinţă. Câţiva dintre ei au început să discute aprins, revoltaţi că printre ei poate fi un trădător. În mijlocul lor, Iisus pare însingurat şi adâncit în gânduri. Dar Iuda, vinovatul, îşi ascunde faţa sub un văl de umbră. Emoţia vie a apostolilor, indignarea lor şi teama că aveau să fie martorii neputincioşi ai trădării sunt surprinse magistral de Leonardo da Vinci. Celebra frescă a fost pictată între anii 1495 şi 1498 şi poate fi admirată în fosta sală de mese a bisericii dominicane „Santa Maria delle Grazie”, din Milano. Este cea mai cunoscută, dar şi cea mai controversată reprezentare a scenei biblice. Numeroşi istorici, informaticieni şi teologi sunt convinşi că pictura conţine secrete şi mesaje codificate, pe care Leonardo le-ar fi ascuns de ochii critici ai prelaţilor vremii.
► Imaginea în oglindă
Informaticianul Slavisa Pesci a aşezat imaginea din oglindă a picturii peste original şi a obţinut silueta unei femei stând în picioare, cu un prunc în braţe. Pesci consideră că aici s-ar ascunde chipul Mariei Magdalena. La marginea mesei, se pare că se desluşeşte portretul lui Da Vinci însuşi. Imaginea suprapusă este, totuşi, destul de neclară şi teoria lui Pesci este considerată o simplă speculaţie.
► Chipul angelic al lui Ioan
Una dintre cele mai mari controverse ale picturii este, în continuare, legată de chipul blând al apostolului Ioan, aflat în stânga Mântuitorului. Unii cercetători spun că este chipul lui Leonardo însuşi, din tinereţe. Faţa ovală, cu trăsături feminine, încadrată de buclele aurii şi ochii albaştri, aduc, într-adevăr, aminte de artist. În romanul „Codul lui da Vinci”, scris de Dan Brown, este avansată teoria conform căreia chipul lui Ioan este de fapt chipul Mariei Magdalena. Dacă imaginea ei ar fi mutată în dreapta lui Iisus, Maria Magdalena şi-ar sprijini capul pe umărul Lui.
► Semnificaţia bucatelor
În faţa apostolilor, la cina la care Iisus le-a vorbit despre sfânta euharistie, stau bucate care nu corespund textelor biblice, precum pâinea dospită sau citricele. Se ştie că evreii din vremea lui Iisus mâncau doar pâine nedospită. Pe masă, mai sunt pictate pocale cu vin şi bucăţi de peşte. Solniţa, simbol al ghinionului, este răsturnată în faţa lui Iuda, singurul dintre apostoli care are farfuria goală. Cercetătorii de la Universitatea de Teologie din Montreal, care au adus în discuţie aceste detalii, nu s-au lansat în explicaţii speculative, dar susţin că multe elemente din pictură au semnificaţii ascunse. În Evanghelie scrie că la cina apostolilor erau pe masă doar pâinea şi vinul, „trupul” şi „sângele” Mântuitorului.
► Picioarele lui Iisus, distruse
Fresca lui Leonardo a supravieţuit războiului, dar o bună parte din ea a fost distrusă chiar de cei care trebuiau să o protejeze. Se pare că restaurările mai vechi au adăugat culori şi elemente care nu aveau nimic în legătură cu originalul. Tot în secolele trecute, călugării dominicani au găsit de cuviinţă să deschidă o uşă nouă chiar prin peretele pe care se află fresca, astfel că au distrus tocmai partea centrală, în care erau pictate picioarele lui Iisus.
► Portativul unei melodii
Dacă am desena un portativ imaginar peste frescă, mâinile apostolilor şi bucăţile de pâine de pe masă s-ar transforma în notele unei melodii grave şi triste. Compozitorul italian Giovanni Maria Pala este convins că Leonardo a ascuns în „Cina cea de taină” o scurtă melodie de 40 de secunde. Notele trebuie cântate de la dreapta la stânga, aşa cum scria marele pictor, care era stângaci. Deoarece apostolii sunt grupaţi câte trei, melodia trebuie interpretată în măsura ¾, aşa cum se cântau cea mai mare parte din compoziţiile din secolul al XV-lea. Pala este convins că are dreptate, dar nu a putut înţelege nici de ce a fost ascunsă o partitură muzicală în celebra frescă şi nici care este mesajul ei.
Ştiai că…?
…”Cina cea de taină” este pictura lui Leonardo cu cele mai mari dimensiuni şi unica sa frescă păstrată de-a lungul timpului?
…pictura lui da Vinci a influenţat profund creaţia unor maeştri de talie internaţională, precum Rubens sau Rembrandt?
…fresca ocupă locul III în topul celor mai scumpe creaţii artistice din lume şi a fost estimată la 510 milioane de dolari? Pe primele două locuri se află Capela Sixtină (789 milioane de dolari) şi Gioconda (642 milioane de dolari).
…în ţara noastră, poţi vedea o replică reuşită a „Cinei cea de taină” în biserica Evanghelică din Râşnov, realizată de pictorul Eduard Mores, în 1929.
„Cina cea de taină”, salvată ca prin minune
Mereu cu un pas înaintea artiştilor din vremea sa, Leonardo a încercat o tehnică nouă când a realizat lucrarea „Cina cea de taină”. El a pictat cu ulei pe peretele uscat, pentru a folosi o paletă mai largă de culori. Dar tencuiala a început să crape la puţin timp după finalizarea frescei, lucru pe care artistul nu s-a grăbit să îl remedieze. De-a lungul anilor, pictura a fost restaurată de mai multe ori, cu consecinţe dezastruoase. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, în 1943, „Cina cea de taină” a fost la un pas de distrugere. La un bombardament, tavanul clădirii s-a prăbuşit, dar pictura a rămas neatinsă. În 1999, a fost reconstituită milimetru cu milimetru, după linia originală a maestrului.