Suprinzător, dar acesta nu este cel mai lung titlu al unui film. În 1966, Peter Brook şi-au luat un lung angajament, când s-a gândit să ecranizeze piesa dramaturgului german Peter Weiss, intitulată „The Persecution and Assassination of Jean-Paul Marat as Performed by the Inmates of the Asylum of Charenton Under the Direction of the Marquis de Sade”. Sau, mai simplu, „Sade”.
Când a apărut pe ecrane, criticii au spus că lungimea titlului se reflectă în complexitatea filmului politico-istoric. Nu întotdeauna mesajele pot fi spuse în enunţuri scurte.
Stai că trage mama!
Pentru a evita un posibil eşec, scenariştii Blake Snyder şi William Osborne s-au gândit, probabil, să îi ameninţe pe spectatori să rămână pe scaune până la terminarea filmului. „Stop or My Mother Will Shoot” („Stai, că trage mama!”) a fost de altfel o comedie gustată de spectatori în ’92 când a apărut, sperăm nu din cauza ameninţării lui Sylvester Stallone.
În cazul producătorilor italieni, tilturile dubioase par imposibil de tradus.
Titlul filmului „Giù la testa”, regizat de Sergio Leone, cunoaşte tot atâtea versiuni cât numărul de ţări care l-au importat. „A Fistful of Dynamite”, „Duck, You Sucker” şi „A fost odată o revoluţie”, deşi nu ai crede, desemnează acelaşi film.
Suspinul şarpelui negru
„Black Snake Moan” adică „Suspinul şarpelui negru” nu este un documentar despre viaţa şarpelui cu clopoţei care suspină după un şoricel în deşert, ci este o poveste despre dragoste, blues şi prietenii false. Sperăm să nu fie o formă de rasism, pentru că în film joacă Samuel L. Jackson.
Există în acelaşi timp şi filme intitulate „Sssssss”, „Hawmps!”, „Phffft!” sau „Eegah!”, ale căror producători se pare că nu au avut suficientă imaginaţie ca să inventeze unele mai lungi.