Moartea poetului Adrian Păunescu va lăsa un mare gol în poezia românească, spunea Nicolae Manolescu. Poate conştient de acest adevăr, poetul s-a grăbit să lase o ultimă poezie cititorilor săi…
…scrisă pe patul de spital.
Imprevizibil şi înverşunat, sucit şi controverstat, Adrian Păunescu rămâne un poet consecvent şi totodată unul dintre dintre cei mai prolifici scriitori români, cu peste un milion de cărţi vândute.
Cunoscut cu precădere pentru catrenele sale patriotice, poetul a lăsat în urmă sute de poezii fermecătoare despre iubire, viaţă, nebunie sau moarte.
Iată mai jos, câteva dintre cele mai frumoase poezii ale poetului, precum şi ultimul său mesaj liric, scris pe patul de spital.
1. De la un cardiac, cordial
De-aicea, de pe patul de spital,
Pe care mă găsesc de vreme lungă,
Consider ca e-un gest profund moral
Cuvântul meu la voi să mai ajungă.
Mă monitorizează paznici minimi,
Din maxima profesorului grijă,
În jurul obositei mele inimi
Să nu mă mai ajungă nicio schijă.
Aud o ambulanţă revenind,
Cu cine ştie ce bolnav aicea,
Alarma mi se pare un colind
Cu care se tratează cicatricea.
Purtati-vă de grijă, fraţii mei,
Păziti-vă şi inima, şi gândul,
De nu doriţi să vină anii grei,
Spitalul de urgenţă implorându-l.
Eu vă salut de-a dreptul cordial,
De-a dreptul cardiac, precum se ştie,
Recunoscând că patul de spital
Nu-i o alarmă, ci o garanţie.
Vă văd pe toţi mai buni şi mai umani,
Eu însumi sunt mai omenos în toate,
Dă-mi, Doamne, viaţă, încă nişte ani
Şi ţării mele minimă dreptate.
31 octombrie 2010, Bucureşti, Spitalul de Urgenţă.
Ultima modificare februarie 25, 2020 2:45 pm