Moartea poetului Adrian Păunescu va lăsa un mare gol în poezia românească, spunea Nicolae Manolescu. Poate conştient de acest adevăr, poetul s-a grăbit să lase o ultimă poezie cititorilor săi......scrisă pe patul de spital.Imprevizibil şi înverşunat, sucit şi controverstat, Adrian Păunescu rămâne un poet consecvent şi totodată unul dintre dintre cei mai prolifici scriitori români, cu peste un milion de cărţi vândute.Cunoscut cu precădere pentru catrenele sale patriotice, poetul a lăsat în urmă sute de poezii fermecătoare despre iubire, viaţă, nebunie sau moarte.Iată mai jos, câteva dintre cele mai frumoase poezii ale poetului, precum şi ultimul său mesaj liric, scris pe patul de spital. 1. De la un cardiac, cordialDe-aicea, de pe patul de spital,Pe care mă găsesc de vreme lungă,Consider ca e-un gest profund moralCuvântul meu la voi să mai ajungă.Mă monitorizează paznici minimi,Din maxima profesorului grijă,În jurul obositei mele inimiSă nu mă mai ajungă nicio schijă.Aud o ambulanţă revenind,Cu cine ştie ce bolnav aicea,Alarma mi se pare un colindCu care se tratează cicatricea.Purtati-vă de grijă, fraţii mei,Păziti-vă şi inima, şi gândul,De nu doriţi să vină anii grei,Spitalul de urgenţă implorându-l.Eu vă salut de-a dreptul cordial,De-a dreptul cardiac, precum se ştie,Recunoscând că patul de spitalNu-i o alarmă, ci o garanţie.Vă văd pe toţi mai buni şi mai umani,Eu însumi sunt mai omenos în toate,Dă-mi, Doamne, viaţă, încă nişte aniŞi ţării mele minimă dreptate.31 octombrie 2010, Bucureşti, Spitalul de Urgenţă.2. Abia acumRănit la piept de crivăţul câinesc,Ce-mi bandajează rănile cu luna,Abia acum încep să te iubescCând simt că te-am pierdut pe totdeauna.Şi rănile mereu mă vor durea,Slăvind întâmpinarea ta târzieŞi-abia acum îţi spun "iubita mea",Când nici nu-ţi ştiu adresa spre a-ţi scrie.Deodată, apa lumii te-a-nghiţit,Deodată am rămas rănit de crivăţ,Gesticulând spre minus infinitŞi construind delicte împotriva-ţiAtunci când totul se-ntâmplă firescNe-mpotriveam ca soarele şi luna,Şi-abia acum încep să te iubescCând simţ că te-am pierdut pe totdeauna.Deodată ce spun eu şi ce spui tuSunt două înghetate limbi străineŞi la hotarul dintre da şi nuUn martor mut mi-ar tot vorbi de tine.Citește și: Cele mai frumoase poezii de primavara3. Biet nemuritor la zidul morţiiNumai viteza mă mai ţine viuŞi sclav măreţ aceloraşi proporţii,Să mă opresc, n-am dreptul nici să ştiuCă sunt alergător la zidul morţii.N-am timp la zidul morţii să m-aşez,Şi combustibil am, de nicăierea,Probabil unii cred că şi trisez,Dacă, de-o viaţă, îmi refuz căderea.N-am mai dormit de când eram copil,Cu-aceste roţi, cu-această şa sunt una,Iar dacă aş încetini, umil,M-aş prăbuşi din zid pe totdeauna.Distanţele pe care mi le-asum,Paradoxal, sunt cele şi rămase,Pe zidul lentei morţi, de-atâta drum,Vehiculul mi s-a urcat în oase.A mă mai crede liber, nu încerc,În toată cursa asta nebunească,Fiinţei mele, alergând în cerc,Îi este interzis să se oprească.Şi, vai, în toată tragica belea,Cobor şi urc mereu aceeaşi pantăŞi nemurirea e o boală grea,Un fel de plictiseală arogantă.Destui îşi pot închipui că euAdor această-ntrecere vulgară,Că-mi place tot acest absurd turneuPe zidul morţii unui circ la ţară.Dar eu alerg, ca să nu mor, cumva,Şi înteleg cu vrere vinovatăCă nu mai am puterea de-a plecaDe-aici, din zidul morţii, niciodată.Nu pot trăi, precum nu pot muri,Nu mă opresc, precum m-alungă sorţii,Nu pierd nimic şi nu pot birui,Ca biet nemuritor la zidul morţii.4. CondamnaţiEu, sclavul trist al tristei mele harpe,eu vad pierind, cu ochii, ce-am iubit,mi-ar fi prea mult si-o gaura de sarpesa merg în ea, tăcut şi umilit.Ce să mai cânt când au venit piraţiişi apele din mătci ni le-au furat?O lacrimă fiinţei mele daţi-iŞi-o s-auziţi de omul scufundat.M-aş îneca, m-aş stingeşi m-aş duce,să mă zdrobească ritmuri pe-o şosea,nici nu mai am nevoie de o cruce,mi-a fost destul c-am dus-o pe a mea.Eu, sclavul trist al harpei mele tristre,prapadul întinzându-se îl vadsi nu mai e nimic sa mai rezisteacestei sinucideri în prapad.De n-aş avea puterea diavoleascăsă înteleg că totul a căzut,dar vin heralzii cinici să-mi izbeascăscrisorile prăpădului de scut.Prietenii mă ocolosc de frică,probabil mă consideră ciumat,eu însumi scriu acum la lampa micăsă nu mă vadă cei care se bat.Iubire? Vis de mâine? Regăsire?N-au gizii mei un minim interespoveşti cu dulci iluzii să-mi înşiredin starea condamnatului să ies.Se pregăteşte marele exemplu!Acela, zic Casandrele, sunt eu!Ca un berbec am să mă duc în templu.Murind, măcar s-ajung la Dumnezeu.Eu, sclavul trist al tristei mele harpe,eu, cântaretul soarelui din nord,de-aicea, dintr-o gaura de sarpe,rostesc un acatist si-un dezacord.Ce sa mai cânt? Doar calea pân-la gide!Ce sa mai cânt? Pe voi, ca pe eroi?Îmi vine şi a plânge şi a râdeCă nu există cale înapoi.Voi nu vedeţi că nu mai aveţi ţarăŞi că străini vi-s pruncii, cobitori?Învaţă ei ceva pe dinafară,Dar n-au părinţi, ei au meditatori.Voi nu simţiţi că nu mai aveţi ape?V-au luat piraţii tot pe vasul lorŞi iată, din aproape în aproape,Noi suntem un pustiu nemuritor.Din harpa mea ridicolă şi tandră,Involuntar un cântec fără rangTe cheamă lânga mine, hai Casandra,Sărută-mi gâtul gata pentru ştreang.5. Casa de nebuniÎn ultimele zile ale iubirii noastre,Eu îţi spuneam cuvinte şi tu, cu ochii uzi,Păreai neputincioasă şi să le mai auziŞi mă temeam să caut sau să presimt dezastreŞi-n noaptea dinaintea plecării spre niciundeEu îţi strigam că ninge, plângând la telefonŞi-aveai atâta pace şi viitor în ton,Că nici acum nu bănui că te puteai ascunde.Nu cred că are dreptul o dragoste să moară,Ca între două bestii, tăcut şi indecent,Şi fără un adio şi un avertisment,Şi fără o urare de drum, elementară.Aştept să-mi spui că suntem, atunci când ai să suni,Ori eu, ori tu, ori ambii... la casa de nebuni!6. La adioSe află litere şi farduriŞi nişte munţi sunt între noiDosare-nchise, triste garduriŞi nici nu o să mai vină apoi.În pragul iernii absoluteSărută-mi tâmpla albă, haiŞi-apoi scufundă-te şi du-teÎn orizontul altui grai.Nici nu pot nimic să-ţi spunPe curând sau rămas bunApăru, numai nu, la adio tu.De ce să îţi spun la revedere ?N-aş mai avea nici un motiv"Adio" drepturile-şi cereCă te-am pierdut definitiv.Şi de la mine până la tineCuvântul însuşi va-ngheţaNici să te strig nu ştiu prea bineIubita mea, pierduta mea.Când te-am văzut ultima oarăŞtiai şi tu, plângeai şi tuŞi-ai plecat cu tot cu garăNici tren nu mai există, nu.Eu m-am întors încă o datăVroiam să vin pe urma taDar unde-i linia feratăParcă a luat-o cineva.Eu ţi-aş mai spune amănunteDestinul de-aş putea să îl schimbIubita mea de peste munteIubita mea de peste timp.Pe cea de atunci nu o voi găsi-oŞi eu acela am muritSub cinic nuclear adioNoi bietul cuplu pârjolit.Rasfoieste si invata si cele mai frumoase poezii de iarna!7. Mortul învingătorCe ţară, ce morală, ce prăpăd,Un fapt de viaţă mai grozav ca toate,Un mort este votat majoritarŞi-n clasament pe toţi cei vii îi bate.Aşa a fost şi este şi va fiConflictul de-ntuneric şi de groază,Un mort învinge pe cei vii la votŞi ei aproape cred că îi trişează.Şi, vai, absurde autorităţiSe strâng buluc şi judecă drăceşteŞi îl declară pe învinsul luiÎnvingător, doar pentru că trăieşte.Şi mortului ce i-a învins pe viiNici nu au apucat să-i facă groapăŞi-n primăria lui de-nvingătorE ordin ca petrecerea să-nceapă.Şi proştii râd, în nebunia lor,Întărâtaţi de liniştea nocturnăŞi unul zice: hai să-l îngropăm,La locul care-i place lui, în urnă.Ce ţară, ce morală, ce prăpăd,Politică de-a pururi surdo-mută,Învingătorul se întoarce-n sat,Dar voturile lor nu-i mai ajută.Probabil, e-o parabolă, aici,Chiar dacă nu o pomeneşte cartea,Trăim învinşi în fiecare zi,Iar, ca să biruim, plătim cu moartea.8. PreacuvântareSimt inima dictându-mi ritmul eiŞi-ncep să scriu aşa cum ea îmi bateO carte pură, fără de idei,O carte de pasteluri vinovate.Ca-n fiecare vers sinucigaşMereu e o întâmplare care plânge,Mereu e condamnat un peisaj,Mereu natura e un desant de sânge.Şi inima îmi spune să pun munţiŞi văi să pun în vers, păduri şi nume.Să uit că noi ca oameni stăm înfrânţiSpre-a fi învingători tot noi ca lume.Natura e sătulă de idei,Şi a găsit vindecătoarea cale,Noi suntem numai copiile ei,Ea-i seiful actelor originale.Acuma când murim ne-ntoarcem blândCu toţii spre ediţia cea purăŞi ploile ne-aşează murmurândÎn matricea primară din natură.Am fost risipitori şi guralivi,Am urmărit halucinante ţeluri,Murim, redevenind definitivi,Spre-a reintra în temple şi-n pasteluri.Iată de ce simt inima în pieptDictându-mi ea pasteluri pentru-o carteŞi-un trăsnet din natură mai aşteptCe scriu aici să ardă mai departe.Citeste si aceasta colectie de poezii pentru copii! 9. Un gând de iarnăCând primele ninsori or să se cearnă,Atunci va fi mai greu de cei plecati,Atunci să cânti peste al vieţii zaţ,Atunci să-ţi fluturi braţul peste iarnă.Prin lume numai oameni de zăpadă,Un foc din vatra stânilor să smulgi,Şi, cu puterea disperării dulci,Să-l laşi deasupra spaţiului să cadă.Se vor aşterne între noi vecernii,Din clopote cădea-vor chiciuri mari,Atunci visez, frumoasă, să apariLa marile instanţe ale iernii.Şi-apoi să ningă mult ca-n fraţii Grimm,Şi sub zăpezi de bronz să ne iubim.10. Totuşi, iubireaŞi totuşi există iubireŞi totuşi există blestemDau lumii, dau lumii de ştireIubesc, am curaj şi mă tem.Şi totuşi e stare de vegheŞi totuşi murim repetatŞi totuşi mai cred în perecheŞi totuşi ceva s-a-ntâmplat.Pretenţii nici n-am de la lumeUn pat, întuneric şi tuIntrăm în amor fără numeFiorul ca fulger căzu.Motoarele lumii sunt stinseRetele pe căi au căzutUn mare pustiu pe cuprins eTrezeşte-le tu c-un sărut.Acum te declar DumnezeeEu însumi mă simt DumnezeuContinuă lumea femeieCu plozi scrişi în numele meu.Afară roiesc întunericiAici suntem noi luminoşiSe ceartă-ntre ele bisericiFăcându-şi acelaşi reproş.Şi tu şi iubirea existăŞi moartea există în eaÎmi place mai mult când esti tristăTristeţea, de fapt, e a ta.Genunchii mi-i plec pe podeleCu capul mă sprijin de cer,Tu eşti în puterile mele,Deşi închizitii te cer.Ce spun se aude aiurea,Mă-ntorc la silaba dintâi,Prăval peste tine pădurea:Adio, adică rămâi.Şi totuşi există iubireŞi totuşi există blestemDau lumii, dau lumii de ştireIubesc, am curaj si mă tem.Daca ți-au plăcut versurile, poți încerca și niște poezii de toamnă.Foto: Arhivă Ringier